Satanism – adevăr și dezinformare

Ca urmare a tragediei din Clubul Colectiv din București, din noaptea de 30 Octombrie, Satanismul a devenit din nou un subiect fierbinte.
Mulți vorbesc despre Satanism, au opinii ferme și și le afirmă cu vehemență, însă foarte puțini chiar știu despre ce vorbesc.
Am studiat Satanismul timp de mai mulți ani și cred că pot să spun că am o idee formată și documentată vis-a-vis de acest subiect.
În primul rând, sunt două tipuri de Satanism: unul activ care implică credință; și unul formal care ține mai mult de modă și de manifestare exterioară, caracteristic mai ales unui anume gen muzical, rock-ul, respectiv black metal-ul.
Asocierea Satanismului cu rockerii s-a făcut probabil și deoarece în general și unii și alții sunt indivizi deosebiți, cu personalitate puternică. Asta însă nu înseamnă că toți Sataniștii și toți rockerii au personalitate puternică și sunt indivizi deosebiți, precum nu înseamnă nici că toți rockerii sunt Sataniști, respectiv toți Sataniștii rockeri.
Satanismul conectat la muzica black metal s-a dezvoltat în Norvegia de la mijlocul anilor 80 și a luat proporții în anii 90. Pe lângă scena muzicală s-a manifestat și prin incendierea unor biserici Creștine. Se estimează că au fost arse cel puțin 50 de biserici numai în Norvegia, multe din ele fiind nu doar simple lăcașe de cult, dar și adevărate vestigii istorice cu vechime de sute de ani.