Arhetipuri și tipuri de personalitate în Astrologie și Psihologie

Arhetipuri și tipologii în Astrologie și Psihologie Principala utilitate a Astrologiei este descoperirea și cunoașterea sinelui. Cunoaște-te pe tine însuți – Gnothi seauton – stă la baza tuturor școlilor și doctrinelor esoterice antice și moderne.
Prin observarea universului – și implicit al mișcării astrelor, respectiv al efectului acestora în diferite contexte -, omul încearcă să își înțeleagă și să-și definească propriul său rol și scop în univers.
Am vorbit în repetate rânduri despre Legea Corespondenței – „Ceea ce este Sus, este ca și ceea ce este Jos, iar ceea ce este Jos, este ca și ceea ce este Sus” – unde omul este microcosmosul iar universul este macrocosmosul. Datorită relației microcosmosului cu macrocosmosul, observarea și cunoașterea unuia, conduce la cunoașterea celuilalt.
Astrologia însă nu se ocupă exclusiv cu observarea astrelor și studierea efectelor acestora asupra omului, Astrologia are și o componentă psihologică prin care se încearcă creionarea unor tipuri de personalitate și tipologii umane generale.
La modul superficial se vorbește despre cele 12 zodii ca fiind arhetipurile de bază umane și se ignoră decadele și faptul că între cele trei tipuri diferite ale reprezentanților aceleași zodii există diferențe majore.
Dar nu despre cele 12 zodii, respectiv cele 36 de decade vreau să vorbim acum, ci despre cele 4 calități conferite de cele 4 Elemente, respectiv cele 4 calități complementare atribuite, Cald, Umed, Rece și Uscat, calități ce stau la baza conceptului de „temperament” al individului și pe baza căruia se desenează portretul robot al individului, dar și tipul de relație pe care o poate avea cu ceilalți, adică se apreciază compatibilitatea sau incompatibilitatea.
Am observat că majoritatea „astrologilor” nu înțeleg rolul și funcția celor trei calități, mă refer aici la calitatea Fixă, Cardinală și Dublă (sau Mutabilă).
Chiar dacă sunt puțin mai des amintite, nici sensul exact al celor patru elemente, Foc, Apă, Aer și Pământ nu sunt foarte bine înțelese.
Astrologia modernă aproape că nici nu mai amintește de ele, dar în subtext ele au rămas acolo neschimbate, cele patru calități complementare: Cald, Umed, Rece și Uscat, calități ce definesc patru tipologii de temperament uman considerate de bază (sau fundamentale).
Conceptul apare pentru prima oară în lucrarea intitulată „Astronomica” a poetului și astrologului Marcus Manilius care a trăit cu aproximatie în secolul I î.Hr. – I d.Hr., dar o regăsim și în lucrarea „Tetrabiblos” al lui Ptolemeu (circa 87 d.Hr. – 165 d.Hr.).
Astfel, semnele de Foc (Berbec, Leu, Săgetător) au calitatea Cald-Uscat; semnele de Pământ (Taur, Fecioară, Capricorn) au calitatea Rece-Uscat; semnele de Aer (Gemeni, Balanță, Vărsător) au calitatea de Cald-Umed și semnele de Apă (Rac, Scorpion, Pești) au calitatea de Rece-Umed.

Ca să înțelegem mai ușor acest aranjament, am făcut o prezentare grafică.

Arhetipuri și tipologii în Astrologie și Psihologie

Putem observa că avem două pătrate în care colțurile aflate pe linia diagonală sunt în opoziție una cu cealaltă:

Foc – Apă
Aer – Pământ
respectiv
cald – rece
umed – uscat

În ceea ce privește temperamentul, semnele de Foc au fost caracterizate ca fiind colerice; semnele de Pământ melancolice; semnele de Aer sangvine și semnele de Apă idealiste.

Acest concept îl regăsim și în medicină, mai exact la Hippocrate (circa 460 î.Hr. – 370 î.Hr.), unde a fost denumită „Teoria umorală” (sau „Teoria celor patru umori”) și care își are rădăcinile în teoria elementelor aparținând filozofului grec Empedocle (c. 490 î.Hr. – c. 430 î.Hr.).
Conform lui Hippocrate, există o serie de asocieri între cele 4 elemente, cele 4 anotimpuri, organe și calități, cum urmează:

  • Primăvară, Aer, Ficat, Sânge, Cald și Umed, Sangvin, (Artizan), fiind considerat curajos, optimist și iubitor.
  • Vară, Foc, Vezică biliară, Bilă galbenă, Cald și Uscat, Coleric (Păzitor), considerat ca având un caracter labil.
  • Toamnă, Pământ, Splină, Bilă neagră, Rece și Uscat, Melancolic (Rațional), fiind considerat un caracter despotic, neliniștit și iritabil.
  • Iarnă, Apă, Creier/Plămâni, Flegmă, Rece și Umed, Flegmatic (Idealist), fiind considerat calm și lipsit de emoții.

Ca să înțelegem acest aranjament, trebuie să aruncăm o privire asupra așa numitului „Pătrat al opozițiilor”, concept promovat de către filosoful grec Aristotel (384 î.Hr. – 322 î.Hr.), unul dintre urmașii învățăturilor lui Empedocle.

Foarte pe scurt, conform teoriei lui Aristotel, o propoziție este formată din doi termeni: un subiect gramatical și un predicat gramatical. De asemenea, o propoziție are două proprietăți: calitate și cantitate. Calitatea unei propoziții este afirmativă – predicatul este afirmat de către subiect – sau negativă – predicatul este negat de către subiect. Deci vor exista două tipuri de propoziții: afirmative și negative.
Cantitatea unei propoziții este universală sau particulară; deci există propoziții universale și propoziții particulare.
Din combinarea lor, în logica aristotelică există patru tipuri de propoziții:
Universal-Afirmativ: Toți oamenii sunt muritori.
Universal-Negativ: Nu toți oamenii sunt muritori.
Particular-Afirmativ: Unii oameni sunt muritori.
Particular-Negativ: Unii oameni nu sunt muritori.
Relația dintre propoziții în logica aristotelică este analizată folosind un pătrat al opozițiilor.
Două propoziții cu același subiect și același predicat sunt opuse dacă diferă prin cel puțin unul din cele două atribute ale lor. De exemplu: „Toți oamenii sunt muritori.” și „Unii oameni sunt muritori.” sunt propoziții opuse.
Există mai multe tipuri de propoziții opuse. Astfel:
– Două propoziții sunt alternative dacă ele diferă numai prin atributul calitate (de exemplu: „Toți S sunt P” și „Unii S sunt P”).
– Două propoziții universale sunt contrare dacă diferă numai prin atributul calitate (de exemplu: „Toți S sunt P” și „Nici un S nu este P”).
– Două propoziții particulare sunt sub-contrare dacă diferă prin atributul calitate (de exemplu „Unii S sunt P” și “Unii S nu sunt P”).
– Două propoziții sunt contradictorii dacă diferă prin ambele atribute (de exemplu: „Nici un S nu este P” și „Unii S sunt P”. Sau: „Toți S sunt P” și „Unii S nu sunt P”).
Pentru a înțelege mai ușor această formulă, am creat o reprezentare grafică a acesteia:

Arhetipuri și tipologii în Astrologie și Psihologie

Simplificând și făcând o corelație ajungem la formula:

Foc – Toți S sunt P
Aer – Unii S sunt P
Apă – Unii S sunt P
Pământ – Nici un S nu este P

Problema, așa cum o văd eu, este că un concept filozofic a fost preluat și suprapus într-un mod eronat în practica medicală și în Astrologie.
Nu voi intra acum în amănuntele aspectelor medicale deoarece evident ele nu țin de domeniul meu de expertiză, dar vă propun să analizăm cu atenție aspectele Astrologice.

În primul rând trebuie să reafirm faptul că nu sunt un susținător al ideii dualiste, a unui univers bazat pe conflictul permanent dintre forțele binelui și cele ale răului, și, în extensie, nu cred nici în eficiența modelului binar, adică a rezultatelor obținute din combinațiile dintre zero și unu.
Totodată, cred că atât universul, cât și orice sistem teoretic sau practic, trebuie să se bazeze pe existența a trei forțe distincte și doar un astfel de sistem poate fi echilibrat și operațional eficient.

Prima problemă care trebuie rezolvată este ordinea, respectiv distribuirea corectă a celor 4 Elemente.
Astrologia modernă vorbește despre Foc, Pământ, Aer și Apă, așezându-le în exact această ordine datorită faptului că aceasta este ordinea apariției lor pe Zodiac (Astrograma Natală), pornind de la zodia Berbec (Foc), Taur (Pământ), Gemeni (Aer) și Rac (Apă).
În opinia mea este o greșeală fundamentală pe care a preluat-o Ptolemeu și de la el încoace toți ceilalți „astrologi” care au fost prea comozi și leneși să examineze problema și au copiat cu bună credință eroarea unul de la celălalt.
Ordinea corectă este Foc, Apă, Aer și Pământ și are legătură cu cele 4 anotimpuri marcate de cele 4 zodii Cardinale: Berbec (Foc – Primăvară), Rac (Apă – Vară), Balanță (Aer – Toamnă) și Capricorn (Pământ – Iarnă).
Făcând corecția de rigoare noua diagramă arată în felul următor:

Arhetipuri și tipologii în Astrologie și Psihologie

De aici rezultă și o nouă distribuire a calităților și implicit a clasificărilor temperamentale:

Foc – Uscat și Cald – Temperamental (Intuitiv)
Apă – Cald și Umed – Emoțional
Aer – Umed și Rece – Rațional
Pământ – Rece și Uscat – Practic (Pragmatic)

Putem observa și faptul că relațiile antagonice și cele de afinități dintre Elemente sunt unele mult mai complexe și sofisticate.
Însă, pentru a creiona un portret cât de cât corect al posibilelor tipuri de personalitate umane de bază, trebuie să ținem cont și de cele 3 Calități, cea Fixă, Cardinală și Dublă (sau Mutabilă). În consecință, din combinarea tuturor posibilităților existente în univers și reprezentate pe Zodiac, rezultă 12 arhetipuri, respectiv 36 de tipuri de personalitate de bază.
Cred că trebuie clarificată diferența dintre arhetip și tipologie umană.
În opinia mea, arhetipul este modelul „divin”, superior spre care tindem, perfecțiunea pe care nu o putem atinge niciodată.
Tipologia umană reprezintă calitatea cu care fiecare noi se naște și pe care o putem dezvolta, din care putem evolua spre a atinge sau măcar de a ne apropria pe cât posibil de arhetip.
Cele 12 zodii reprezintă arhetipurile. Originea acestora o regăsim în mitologia și Astrologia Sumeriană unde anul era împărțit în 12 luni și fiecare lună era patronată de câte un zeu distinct. Acest model s-a transmis de la Sumerieni la Babilonieni, apoi la Egipteni și la poporul Evreu și a ajuns în Astrologia elenă de unde Ptolemeu a preluat-o și s-a perpetuat până în zilele noastre. Identitatea unora din cei 12 zei originali s-a pierdut, de la cultură la cultură s-a schimbat, dar ideea de 12 zei a rămas neschimbată și sub diferite alte forme, altele decât Zodiacul, ea se regăsește într-o serie de mituri și legende pe tot cuprinsul Pământului. În mitologia greacă îi putem identifica pe cei 12 Olimpici, dar și cei 12 titani. O regulă importantă și aici este că, dacă zeii se mai schimbau, numărul obligatoriu rămânea constant 12. Conform Vechiului Testament, Iacob a avut 12 fii din care au rezultat cele 12 triburi ale Israelului. Conform Noului Testament, Isus a avut 12 discipoli și în momentul în care Iuda s-a spânzurat, a fost imediat înlocuit cu Matia, pentru ca numărul discipolilor să rămână constant. De altfel numărul 12 este peste tot prezent în Biblie și mulți văd în spatele utilizării acestui număr un cod secret. În Islam au fost 12 Imani, succesori legitimi ai lui Mohamed. Conform mitologiei, Regele Arthur a adunat 12 cavaleri la Masa Rotundă. Jurații din sistemul de justiție American sunt 12 la număr și chiar dacă criteriile de selecție ale acestora s-au modificat, ei ar trebui să reprezinte cele 12 arhetipuri de bază.
Gurdjieff vorbește tot despre 12 Hidrogeni ca fiind baza – sursa – tuturor lu-crurilor în univers etc.
Este important să înțelegem ce determină, care este sursa fiecărei zodii.

La modul general, sunt două elemente din a căror interacțiune, combinație se formează calitățile, caracteristicile fiecărei zodii: cele 4 Elemente și cele 3 Calități.
Cele 4 Elemente, Foc, Apă, Aer și Pământ reprezintă materia; iar cele 3 Cali-tăți reprezintă cele 3 energii de bază, respectiv cele 3 genuri.
Focul reprezintă intuiția și instinctul.
Apa reprezintă latura noastră emoțională, sufletul.
Aerul reprezintă latura rațională, spiritul.
Pământul reprezintă latura materială și pragmatismul.

Cei născuți într-un semn de Foc – Berbec, Leu, Săgetător – sunt impulsivi și temperamentali.
Cei născuți într-un semn de Apă – Rac, Scorpion, Pești – sunt sentimentali și fac alegerile pe criterii emoționale.
Cei născuți într-un semn de Aer – Gemeni, Balanță, Vărsător – sunt inteli-genți, raționali, fac alegerile pe baza unor decizii reci, gândite.
Cei născuți într-un semn de Pământ – Taur, Fecioară, Capricorn – sunt pragmatici și atașați valorilor materiale, aleg mereu soluțiile cele mai practice.

Dacă lucrurile legate de cele 4 Elemente sunt relativ simple, nu același lucru îl putem spune despre cele 3 Calități, respectiv genuri.
Cu toate că în antichitate cel de-al treilea gen, androginul – sau genul neutru – era ceva comun, odată cu impunerea modelului dualist (și monoteist), acest gen a fost practic șters aproape în totalitate din cultura și mentalitatea noastră. Urmele lui însă au supraviețuit ici-colo sub diverse forme.
Cea mai cunoscută este trinitatea divinităților Hinduse, Brahma (creatorul), Vishnu (păstrătorul, păzitorul) și Shiva (distrugătorul, transformatorul), numită Trimurti.
Modelul de zeități triple, în special feminine și în strânsă legătură cu Zeița Mamă, se regăsește în numeroase culturi antice din zona Orientul Mijlociu, și, ulterior la Greci și la Romani.
Mitologia este și ea bogată în exemplificarea triadelor și trinităților divine.
Formula, în esența ei, s-a păstrat și în Creștinism sub forma „Sfintei Treimi”, unde Tatăl este creatorul, Fiul mântuitorul iar Duhul Sfânt este sfințitor.
În fapt, vorbim despre trei tipuri diferite de energie care pot fi traduse cel mai simplu în plus, minus și neutru.
Trecerea de la politeism și matriarhat la monoteism și patriarhat a adus cu sine și o schimbare de polaritate, dar, cel mai grav, o ștergere din sistem – și din conștiința individuală și colectivă – al celui de-al treilea pol. Dualismul a transformat plusul în minus și a exclus neutrul.
Toate aceste energii sunt active, 3-ul are rolul de a echilibra și a menține stabilitatea. Un scaun cu două picioare este inutil, pentru a avea stabilitate este necesar și cel de-al treilea picior.
Bărbatul – patriarhatul – a preluat controlul și și-a subjugat femeia în primul rând prin eliminarea celei de-a treia forțe, forța menită să reconcilieze și să păstreze echilibrul.
Într-un sistem dualist, echilibrul nu este posibil deoarece una din forțe mereu va fi dominatoare iar cealaltă supusă. Pentru a păstra echilibrul este imperativ necesară prezența celei de-a treia forțe (energii).
Într-o dispută există mereu trei perspective: părerea mea, părerea ta și părerea lui. Primele două sunt considerate subiective, ce-a de-a treia, neutră, este părerea obiectivă, este perspectiva celui neimplicat, al observatorului independent.
În Alchimie, aceste trei energii sunt denumite generic Sare, Sulf și Mercur.
În Kabbala putem identifica cele 3 Stâlpuri pe care sunt dispuși Sefiroții.
În astrologie această formulă s-a păstrat sub forma celor 3 Calități: Fix, Cardinal și Dublu (sau Mutabil). Acestea pot fi denumite în diferite forme:

Fix – Plus – Activ – Extrovertit – Feminin
Cardinal – Minus – Pasiv – Introvertit – Masculin
Dublu – Neutru – Neutru – Ambivalent – Androgin

Denumirea lor este mai puțin importantă, este important însă să înțelegem rolul fiecăruia și principiul în sine.
Este de asemenea o dezbatere foarte complexă – și tehnică – dacă Activul, respectiv Pasivul este Masculin sau Feminin și dacă într-adevăr, așa cum susțin, s-a produs o schimbare de polaritate – și implicit de percepție – odată cu trecerea de la politeism și matriarhat la monoteism și patriarhat. Dez-baterea, deși interesantă, nu-și are rostul aici și acum, și în înțelegerea prin-cipiului acțiunii celor trei energii, este irelevant numele lor, importantă este existența lor și modul de funcționare ale acestora.

În ceea ce privește Astrologia modernă, Zodiile sunt cel mai elocvent exemplu prin care putem vedea cum interacționează cele 3 energii cu cele 4 materiale și cum rezultă din aceasta cele 12 zodii:

Arhetipuri și tipologii în Astrologie și Psihologie

Țin să precizez faptul că am ales să folosesc exemplul Zodiilor fiindcă ele sunt cele mai cunoscute și ușor de înțeles, dar corect ar fi fost să vorbim despre cele 12 planete ale sistemului nostru solar (evident incluzând aici și Soarele și Luna, respectiv cele 2 planete pitic), planete care guvernează cele 12 zodii, și nu despre zodii.

Ca să înțelegem diferența între arhetipuri (zodii) și tipurile de personalitate, trebuie mai întâi să înțelegem ce înseamnă, ce reprezintă exact Zodiacul (As-trograma Natală).
Zodiacul este reprezentarea grafică a sistemului nostru solar sub forma unui cerc. Cercul este împărțit în 12 case, fiecare casă având aproximativ 30 de grade. În fiecare din aceste case își are domiciliul câte o zodie și fiecare casă este împărțită la rândul ei în trei decade de câte aproximativ 10 grade.
În Astrologia modernă există diferite modalități și metode de a calcula mărimea caselor, cele mai cunoscute și uzitate fiind Placidus, Koch, Campanus, Regiomontanus, Morinus, Alcabitius, egalitar ş.a.m.d. La modul general, de reținut este faptul că unii lucrează cu case egale, iar alții cu case inegale. Sistemul Placidus lucrează cu case inegale și este unul din cele mai folosite metode.
Știm că Astrologia Egipteană lucra atât cu casele, cât și cu decadele, fiecare decadă fiind guvernată de o altă planetă, însă nu cunoaștem nici sistemul nici planetele care erau asociate decadelor, aceste informații nefiind incluse de Ptolemeu în faimosul său tratat Astrologic „Tetrabiblos”.

Zodiacul este imaginea completă a sistemului nostru solar și ca atare include și principiul universal de bază „Precum sus, așa și jos”.
Zodiile reprezintă cerul, arhetipurile divine și perfecțiunea intangibilă pentru om.
Cele 12 case reprezintă condiția umană, imaginea Pământeană a reflecției cerești, cadrul de dezvoltare al speciei și al fiecărui individ.
Cum spuneam, zodia reprezintă arhetipul divin, perfecțiunea.
Revin acum la o idee anterioară, cea a trinității divine și la exemplul cel mai cunoscut: Brahma, Vishnu și Shiva.
Acestea sunt considerate trei manifestări diferite al aceluiași zeu divin.
Același lucru se întâmplă și în cazul zodiilor.
Astrologia modernă spune că, de exemplu, zodia Berbec este guvernată de Marte.
În opinia mea, Marte este principiul – forța, energia – dominantă, dar reprezintă doar una din cele trei fațete ale Berbecului, celelalte două fiind Soarele și Jupiter, adică celelalte două manifestări ale energiilor în materie, Elementul Foc.
Astfel, în cazul zodiei Leu principiul dominant este Soarele iar cele două complementare sunt Jupiter și Marte iar în cazul Săgetătorului principiul dominant este Jupiter iar cele complementare sunt Marte și Soarele.
Triplicitatea aceasta dă forță arhetipului – zodiei – și deosebește omul de dumnezeu.
Omul niciodată nu o să devină dumnezeu deoarece în el se reflectă doar una din cele trei fațete ale divinității.
Și acum ajungem la tipurile de personalitate umană, care, în opinia mea sunt 36.

Despre cele 7 tipologii umane am vorbit deja într-un articol anterior (Cele 7 tipologii umane), vă rog citiți materialul.

Ca să înțelegem cadrul general al tipurilor de personalitate, trebuie să avem în vedere atât casa, cât și decade de care aparține un individ.
Casele reprezintă cadrul de dezvoltare general în care se naște, aici pe Pământ, individul.
Foarte pe scurt să trecem în revistă cele 12 Case:

  • Casa I este Casa Vieții și se află în analogie cu Berbecul.
  • Casa a II-a este Casa Valorilor și se află în analogie cu Taurul.
  • Casa a III-a este Casa Comunicării și se află în analogie cu Gemenii.
  • Casa a IV-a este Casa Familiei și se află în analogie cu Racul.
  • Casa a V-a este Casa Dragostei și Creativității și se află în analogie cu Leul.
  • Casa a VI-a este Casa Muncii și al Serviciului și se află în analogie cu Fecioara.
  • Casa a VII-a este Casa Relațiilor cu ceilalți și se află în analogie cu Balanța.
  • Casa a VIII-a este Casa Morții și a Transformărilor și se află în analogie cu Scorpionul.
  • Casa a IX-a este Casa Înțelepciunii și Dreptății și se află în analogie cu Săgetătorul.
  • Casa a X-a este Casa Realizărilor Sociale (a Prestigiului) și se află în analogie cu Capricornul.
  • Casa a XI-a este Casa Prietenilor și al Protectorilor și se află în analogie cu Vărsătorul.
  • Casa a XII-a este casa Crizelor și a Sacrificiilor și este în analogie cu Peștii.

Nu voi intra acum într-o analiză amănunțită a Caselor și semnificației acestora, ci mă voi rezuma doar la o scurtă trecere-n revistă a Casei I ca să putem înțelege principiul general care determină caracteristicile de bază ale personalității.
Casa I, Casa Vieții, guvernează viața în ansamblu, vitalitatea și sănătatea generală, aspectul fizic al nativului, dar și ego-ul, tendințele de autoafirmare, de acțiune și inițiativă individuală. Persoanele născute în casa I sunt impulsive, pro-active și se bazează mult pe instinct, intuiție, pe experiențele și trăirile de moment.
Casa I se află în analogie cu Berbecul, iar cele 3 fațete ale acestuia, pe Pământ se materializează în cele 3 decade.
Prima decadă reflectă și este guvernată de energia dominată a Berbecului, adică de Marte, a doua decadă de planeta guvernatoare a următoarei zodii de Foc, a Leului, adică de Soare și ce-a de-a treia decadă a celei de-a treia zodii de Foc, Săgetătorul și Jupiter.
Astfel, cei născuți în prima decadă a casei I, aproximativ perioada 20-21 Martie – 29 –30 Martie (în Funcție de data Echinocțiului de Primăvară) au personalitatea Intuitiv-Reactivă; cei născuți în cea de-a doua decadă, aproximativ perioada 31 Martie – 9 Aprilie, au personalitate Intuitiv-Activă; iar cei născuți în cea de-a treia decadă, aproximativ perioada 10 Aprilie – 20 Aprilie, au personalitatea Intuitiv-Neutră.
Personalitatea fiecărei astfel de tipologii este determinată de caracteristicile casei de care aparțin și de planeta, energia care domină decada respectivă. Marte în casa I are ca rezultat un fel de personalitate, în casa a V-a, cea aflată în analogie cu zodia Leu, Marte are ca rezultat o personalitate diferită iar în casa a IX-a, cea aflată în analogie cu zodia Săgetător, rezultă o altfel de personalitate.

Referitor la formula de determinare a planetelor care guvernează decadele, această metodă se numește „Triplicitară”.
Există și o altă metodă, cea numită „Caldeeană” și care are la baza sa cele 7 planete clasice așa cum le-a ordonat Ptolemeu.
În zilele noastre, în funcție de metoda folosită, respectiv de numărul de planete care sunt luate în calcul și distribuite pe câte trei decade ale fiecărei zodii, există mai multe variante de planete care guvernează decadele.
Numărul decadelor însă este invariabil 36 (3×12) și acesta este și numărul corect al tipurilor de personalitate.
Evident, aceste tipuri de personalitate sunt generice, individualitatea este dată pe de o parte de harta individuală natală, pe de altă parte de influențele exterioare, familie, educație, condiții și context social și istoric etc.

Arhetipuri și tipologii în Astrologie și Psihologie

În cele ce urmează, vă propun o scurtă analiză a tipurilor de personalitate folosite în Psihologie.
Modelele cele mai folosite de psihologia modernă își au rădăcina în analizele și teoriile lansate de Carl Jung.
Psiholog și psihiatru elvețian Carl Gustav Jung (1875 – 1961), fondatorul psihologiei analitice, a acordat o atenție deosebită arhetipurilor și a studiat în acest scop și Alchimia. Cartea sa „Psihologie și Alchimie”, publicată în 1944 reflectă în mare măsură aceste studii și încercarea lui Jung de a defini arhetipurile și procesele de schimbare alchimice fiind asociate procesului psihanalitic prin care sufletul impur (Plumbul) poate fi transformat într-un suflet perfect (Aur).
Mai puțin este cunoscut faptul că Jung niciodată nu a indicat și identificat un număr exact de posibile arhetipuri, deși, ulterior mulți autori au încercat să identifice arhetipurile cu cele 12 zodii. De menționat și faptul că însăși ideea de arhetipuri la Jung a suferit o serie de schimbări de-a lungul timpului.
Jung a afișat un interes deosebit și legat de triplicitatea zeilor, însă, materialele esoterice pe care le-a avut la dispoziție, atât cele de Astrologie, cât și cele de Alchimie, toate erau incomplete, respectiv scrise sau interpretate sub semnul Dualismului.
În consecință, conform analizei lui Jung, personalitatea omului poate fi, respectiv poate evolua în două direcții:

-Extrovertit și
-Introvertit.

Aceste două direcții identificate de Jung, pot fi asociate cu două calități, Fix și Cardinal, respectiv cu două tipuri de energie, Activ și Pasiv.
Putem astfel concluziona că ce-a de-a treia calitate, cea Dublă (sau Mobilă), respectiv energia Neutră (sau Reconciliantă), nu există în acest model de clasificare.
Mai departe, Jung vorbește și de patru tipuri de temperament, acestea fiind evident în analogie directă cu cele 4 Elemente:

Intuitiv – Foc
Afectiv – Apă
Reflectiv – Aer
Senzorial – Pământ

În psihologia modernă, în anumite contexte, se vehiculează și ideea de personalitate Ambivalentă, dar aceasta nu există în sistemul lui Jung.
Ca drept urmare, Jung a identificat 8 tipuri de personalitate – în loc de 12 -, 4 tipuri Extrovertite și 4 tipuri Introvertite:

Extrovertit Intuitiv
Extrovertit Afectiv
Extrovertit Reflexiv
Extrovertit Senzorial

Introvertit Intuitiv
Introvertit Afectiv
Introvertit Reflexiv
Introvertit Senzorial

Arhetipuri și tipologii în Astrologie și Psihologie

În opinia mea, această clasificare este greșită fiindcă lipsește „cel de-al treilea picior”, adică personalitatea de tip Ambivalent.
Jung mai face o greșeală fundamentală (pe care eu am corectat-o în grafica alăturată): cele 4 elemente sunt împărțite și ele în două tipuri, rațional și irațional.
Jung spune că cele raționale sunt Afectivul (sentimentele – Apa) și Reflexivul (gândirea – Aerul), iar cele iraționale sunt Senzorialul (senzația – Pământul) și Intuitivul (intuiția – Focul).
Eroarea vine de la modelul antic al Umorilor prezentat la începutul acestui articol.
Am explicat și repet rectificarea obligatorie: sentimentele în mod clar și evident sunt iraționale, respectiv senzațiile, experiențele senzoriale sunt cu certitudine raționale – palpabile.

În anul 1944, duoul Myers–Briggs publică pentru prima oară cartea „Indicatorul de tipologie Briggs-Myers” (The Briggs Myers Type Indicator Handbook).
Katharine Cook Briggs și fiica sa, Isabel Briggs Myers și-au dezvoltat modelul de clasificare a personalității umane – a tipologiilor umane, așa cum le-au numit pornind de la modelul lui Jung.
Numit Myers–Briggs Type Indicator (MBTI), acest model este foarte extins în sectorul privat în ceea ce privește recrutarea de forță de muncă, mai ales în Statele Unite ale Americii, dar este folosit și de către F.B.I. pentru crearea, creionarea de profiluri folosite la identificarea criminalilor.
N-am să intru acum în detaliile tehnice ale sistemului și diferențele structurale față de modelul original al lui Jung. Foarte pe scurt, modelul lui Jung, considerat „proiectiv” – adică practic antagonic – a fost înlocuit cu unul numit „structural” și care adaugă o notă complementară aspectelor aflate în opoziție. Totodată, ca drept rezultat, în sistemul Myers–Briggs numărul tipurilor de personalitate crește de la 8 la 16, adică se dublează.

Arhetipuri și tipologii în Astrologie și Psihologie

Cu toate modificările, îmbunătățirile aduse, sistemul Myers–Briggs nu diferă fundamental de conceptul lui Jung, ca drept urmare, nu cred nici în valabilitatea și eficiența acestui sistem.

În sistemul Myers–Briggs, calitățile sunt împărțite în câte două grupe: Subiectiv – Obiectiv și Deductiv – Inductiv. Din opoziția complementară a acestor două grupe a câte patru se formează cele 16 tipuri de personalitate.
În categoria Deductiv-Subiectiv sunt calitățile Intuitiv și Senzorial.
În categoria Inductiv-Subiectiv sunt calitățile Emoțional și Rațional.
În categoria Deductiv-Obiectiv sunt calitățile Introvertit și Extrovertit.
În categoria Inductiv-Obiectiv sunt calitățile Perceptiv și Analitic.
Un tip de personalitate se formează din combinația a câte 4 elemente.
Să luăm ca drept exemplu tipologia ISTJ.
Unde I este Introvertit (de la Introversion), S este Senzorial (de la Sensing), T este Rațional (de la Thinking) și J este Analitic (de la Judgement).
Astfel, o persoană de tip ISTJ este introvertită, preferă să fie tăcută și reținută.
Preferă experiențele senzoriale față de intuiție, astfel este o persoană care preferă lucrurile concrete față de noțiunile abstracte. Este o persoană rațională și mai puțin sentimentală, ia deciziile cu mintea și nu cu inima, prevalează logica în fața emoțiilor. Și, în final, sunt analitice, preferă să planifice totul din timp și să aibe lucrurile sub control, decât să ia decizii de moment.

De notat faptul că nici în acest sistem nu sunt luate în calcul personalitățile Ambivalente – sau Duale. O problemă destul de serioasă având în vedere că multe persoane de tip Ambivalent, sunt de fapt sociopați extrem de funcționali – highly functioning sociopath -, adică persoane care au multiple personalități și își ascund foarte bine cea de-a doua (treia etc) personalitate. Aceștia se integrează, aparent, fără probleme în societate și familie, dar care au personalitate dublă, de multe ori cea din „umbră” fiind una vicioasă sau criminală. Acest fapt este o dovadă în plus că sistemul complet trebuie să aibă în vedere și ce-a de-a treia opțiune, tipologia Ambivalentă – sau genul Androgin (Bipolar).
O altă problemă a testului de personalitate Myers–Briggs este că aceeași persoană repetând testul de mai multe ori, poate fi identificată ca având diferite personalități, altfel spus, acuratețea testului este serios pusă sub semnul întrebării în practică.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s