Sărbătorile de Iarnă, între Crăciun și Solstițiu

Sărbătorile de Iarnă, între Crăciun și Solstițiu Sărbătorile de Iarnă au fost și sunt legate de Solstițiul de Iarnă, cea mai scurtă zi a anului în emisfera Nordică care are loc în jurul datei de 21 Decembrie.
Anul acesta Solstițiul de Iarnă la București are loc în data de 21 Decembrie la ora 12:44.
În astronomie, se numesc solstiții cele două momente din an când planul determinat de centrul Soarelui și de axa de rotație a Pământului este perpendicular pe planul orbitei Pământului.
Denumirea de solstițiu provine din latinescul solstitium, format din sol: „Soare” și stitium, de la verbul sistere: „a se opri”, „a rămâne constant”, respectiv de la „a sista”. Spre deosebire de celelalte zile din an, când unghiul făcut de Soare cu orizontul la trecerea meridianului se schimbă semnificativ, de la o zi la alta, la solstiții acest unghi devine aproximativ trei zile staționar, din cauza inversării sensului său de variație.
Am mai vorbit anterior despre schimbarea polarității în articolul „Evoluție și involuție individuală și colectivă”, putem nota aici că „oprirea Soarelui pentru trei zile” și apoi „reînvierea” lui, au fost teleportate în doctrina și cultura creștină de la momentul Solstițiului de Iarnă la momentul Echinocțiului de Primăvară.
Este bine de știut că din cele mai vechi timpuri, cu mult timp înaintea apariției creștinismului consacrat, atât Echinocțiile cât și Solstițiile au fost marcate prin ceremonii și sărbători specifice.
Omul modern tratează cu dispreț obiceiurile „primitive” și „păgâne”, are percepția greșită că este mai evoluat și mai emancipat, că le știe pe toate, în fapt fiind complet rupt de univers, de natură și are doar impresii bazate pe informații parțiale sau eronate.
Solstițiul a fost – greșit – asimilat ideii de moarte, în fapt fiind vorba despre transcendență, o „moarte” spirituală rezultată din trezire și urmată de renaștere. Gurdjieff explică faptul că „a se trezi”, „a muri” și „a se naște”, sunt trei stadii succesive ale evoluției spirituale. Dar aceste trei posibilități: a te trezi (sau a nu dormi), a muri, a te¬ naște, nu sunt puse în raport una cu alta, sunt analizate și tratate dispersat, rupte din context. Dacă un om moare fără să se trezească, el nu se poate naște. Dacă un om se naște fără a fi murit, el nu poate să devină „nemuritor”. Astfel, faptul de a nu fi „mort” îl împiedică pe un om să se „nască”; și faptul de a nu se fi „trezit” îl împiedică „să moară”; iar nașterea lui înainte de a fi „murit” îl va împiedica de „a fi”. Am vorbit pe larg despre acest subiect în articolul „Hristos a înviat! Adevărat a înviat?”.

Solstițiul marchează acest moment de trezire, moarte și renaștere.
Cartea de Tarot asociată cu Solstițiul de Iarnă este Asul de Monede și reprezintă A Patra Cale – calea cunoașterii și a dezvoltării armonioase.
Într-o etalare, Așii reprezintă oportunități, respectiv pot fi percepuți ca niște scări care fac legătura dintre cărțile numerotate, adică calea vieții și calea evoluției spirituale, un nivel superior reprezentat în Tarot de cărțile de Curte.
Asul de Monede poate semnifica momentul Solstițiului de Iarnă sau perioada iernii, intervalul 21 Decembrie – 20 Martie. Generic cartea reprezintă realizări materiale sau materializarea, concretizarea, finalizarea proiectelor noastre. La nivel emoțional semnifică împlinire, în timp ce la nivel spiritual reprezintă înțelegerea superioară a ce înseamnă „materie” și „materializare”.
Omul modern confundă plăcerile carnale și bunăstarea materială cu planul material. Vorbind despre Crăciun, este un exemplu excelent cum o sărbătoare profund spirituală s-a transformat într-o manifestare comercială, reducându-se la goana după cumpărături, la a dărui și a primi cadouri.
Realizarea materială înseamnă trecerea, evoluarea la un nivel superior. Prima manifestare a materiei este încarnarea, nașterea într-un nou corp. Pe calea spirituală, urmează manifestarea voinței, trezirea conștiinței proprii reprezentată de Foc. După Foc urmează Apa, planul emoțional, relaționarea sentimentală. După Apă urmează Aerul, planul intelectual-rațional. În final, ajungem la planul material, Pământul. Aici este cheia evoluției spirituale, putem cădea în capcana iluziilor materiale, plăcerile și bogăția, și astfel să ne învârtim în același cerc vicios, sau, înțelegând profunzimea materială să reușim să trecem, să urcăm la un nivel superior de percepție și înțelegere. Astfel, materializarea nu reprezintă doar plăcerea și acumularea fizică, materializarea poate fi și emoțională sau spirituală. În aceste condiții cercul se transformă într-o spirală și noi, la nivel individual, avem oportunitatea să evoluăm. Această evoluție către un nivel superior este simbolizată de transcendență, de trezire, moarte și renaștere, cele trei elemente strâns interconectate și sărbătorite cu ocazia Solstițiului de Iarnă.

Cu mult înaintea răspândirii în Europa a creștinismului religios, Solstițiul de Iarnă a fost asociat cu sărbătorirea Zeiței Solare – Soarele la origine fiind o divinitate feminină, și nu una masculină așa cum este ea percepută de cei mai mulți în zilele noastre. Mai ales mitologia Nordică-Scandinavă este foarte bogată în povești legate de Solstițiu. În poemul „Edda” regăsim tema transcendenței, a mișcării continue, a morții și renașterii.
Data de 25 Decembrie, ca zi de naștere a unei divinități Solare, are și ea o lungă istorie premergătoare creștinismului. De la Horus la Attis și Mithra, de Est la vest și de la Sud la Nord, o serie de zei și divinități și-au legat ziua de naștere de data de 25 Decembrie, respectiv momentul Solstițiului de Iarnă; o dovadă în plus că Isus este cel mai probabil un personaj colectiv imaginar – simbolic -, și nu încarnarea propriu-zisă a lui Dumnezeu pe Pământ, aceasta fiind de altfel și o dovadă a unei posibile altfel de materializări, una spirituală, și nu carnală.

Înainte să vorbim despre brad, trebuie să amintim de Yule.
Yule, respectiv Timpul lui Yule, este o sărbătoare germanică precreștină care marchează Solstițiul de Iarnă, prima zi a iernii, noaptea cea mai lungă a anului și nașterea Noului Soare care va lumina pământul în anul care urmează. Sărbătoarea era ținută de germani și de triburile, popoarele învecinate și a fost absorbită mai târziu în obiceiurile Crăciunul creștin.
De Yule se obișnuia tăierea unui buștean, mai apoi acest buștean era ars și cenușa era împrăștiată pe pământurile agricole și pe pășuni de-a lungul a 12 nopți ca să asigure fertilitatea solului. Se presupune că din acest obicei s-a născut tăierea și decorarea bradului de Crăciun.
O altă sărbătoare legată de Yule este Modranicht, Noaptea Mamelor, o sărbătoare vădit dedicată Zeiței Mamă și fertilității. Această sărbătoare coincide cu Ajunul Crăciunului și cercetătorii au pus-o în legătură cu o altă sărbătoare asemănătoare, Matres et Matronae (Mame și Matroane), ce se celebra în aceeași perioadă a anului între secolul întâi și al cincilea. Toate aceste serbări sunt indicii clare despre faptul că mult înainte de monoteism și patriarhat, o lungă perioadă de timp omenirea a stat sub semnul matriarhatului și al dominației feminine, respectiv a divinităților exclusiv feminine.

O ultimă sărbătoare aș vrea să mai amintesc cu această ocazie: Saturnalia. 25 Decembrie era ziua Saturnaliei, o sărbătoare dedicată zeului roman Saturn. Pentru vechile civilizații antecreștine ziua Solstițiului de Iarnă era ziua nașterii zeilor, a nașterii unui nou Soare, momentul în care zilele începeau să se lungească, implicit începutul renașterii naturii.
Saturnalia era o sărbătoare marcată de festine stropite cu multă băutură, distracție, fărădelegi, orgii și se încheia cu sacrificiu uman. Ceva asemănător cu povestea din filmul The Purge, Noaptea judecății. Se alegea un cetățean sărac, de obicei un cerșetor sau un „dușman al cetății” care era tratat ca un rege timp de o săptămână, era răsfățat și apoi asasinat. Acest ritual – ca și cel din filmul amintit – era menit să asigure curățarea și reînnoirea, moartea și renașterea.

Solstițiul de Iarnă și cele trei luni rămase din an sunt perioada în care facem bilanțul, tragem linie, facem analiza și finalizăm lucrurile începute odată cu Echinocțiul de Primăvară. Este momentul prielnic pentru a reevalua activitatea și opțiunile noastre pentru a abandona inițiativele și proiectele nerealiste sau neviabile și a ne concentra pe ceea ce poate fi realizat, merită efortul. Poate fi vorba despre o reorientare, o abordare mai rece, mai pragmatică a lucrurilor.
Ca de fiecare dată, fie că este vorba despre Echinocțiu sau Solstițiu, este recomandat să facem curat, să aruncăm ce nu mai poate fi folosit și să dăruim celor care au nevoie de ele lucrurile care nu ne mai sunt utile.
A dărui din suflet, a face cadouri celorlalți este premisa obligatorie ca și noi la rândul nostru să primim ceea ce ne dorim. Se spune că orice cadou făcut din suflet ni se va întoarce de trei ori – un crez păgân, dar foarte frumos și care își are originea în esoterismul cel mai profund.
Purificarea începe cu noi și mereu din interior.
Postul este o parte importantă a procesului de purificare, dar doar faptul că ne abținem de la mâncare, nu este suficient. Postul implică nu doar curățarea corpului, dar și o curățire profundă a sentimentelor și gândurilor noastre.
Nimic nu se schimbă, nu poate fi schimbat, dacă nu suntem dispuși să începem schimbarea din interior și cu noi înșine.

Sărbători frumoase!

Sărbătorile de Iarnă, între Crăciun și Solstițiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s