Materialismul spiritual

materie-vs-spirit Prin natura lucrurilor, în principal al preocupărilor și relațiilor mele, majoritatea cunoștințelor mele – și intenționat nu folosesc cuvântul prieteni, ci cunoștințe – au sau consideră că au preocupări spirituale și sunt oameni inteligenți, înțeleg lucrurile dincolo de aparențele imediate, sunt oameni „deosebiți” sau măcar diferiți de majoritate, de marea masă.
Toți ne considerăm minunați, imaculați, impecabili și din anumite puncte de vedere diferiți, superiori celorlalți – și asta chiar dacă recunoaștem public sau nu.
Majoritatea celor care pretind că au preocupări spirituale, de fapt sunt prizonieri ai formelor materiale. Fie că vorbesc despre mâncare, mișcare, yoga, mod de viață considerat sănătos, despre muzică, filme sau cărți.
Oamenii vorbesc despre obiecte și colecționează obiecte. Produse de larg consum.
Se diferențiază de ceilalți printr-un mod de viață sănătos sau printr-o mașină scumpă sau un telefon de ultimă generație, toate acestea țin de formă și de materie, nu de spirit.
Sunt mândri de colecțiile lor, se fălesc cu gusturile lor selecte, de cantitatea muzicii ascultate sau a cărților citite și așezate frumos pe rafturi întinse.
De exemplu muzica și dansul au devenit produse de larg consum, respectiv modalități de distracție și divertisment, rar sau deloc ele sunt expresia, purtătoarele unui conținut și al unor valori spirituale autentice.
Am uitat, respectiv cei mai mulți nici nu au știut vreodată, că muzica include legi universale fundamentale. (De exemplu Legea Vibrației, sau cum mai este numită Legea lui Șapte).
Nu știu, nu înțeleg că muzica are funcții practice, ar trebui să stimuleze centrii energetici și contribuie la armonizarea și dezvoltarea lor.
La fel, dansul la originea sa era un ansamblu de mișcări menite să ne activeze și să ne armonizeze centrii energetici.
Ceea ce numim azi muzică și dans, în mare parte nu mai au nici un conținut „divin”, respectiv spiritual și nu mai corespund niciunor funcții „spirituale”. Muzica este doar un zgomot menit să acopere celelalte zgomote din jurul nostru care „ne deranjează” iar dansul în loc să ne armonizeze centrele energetice, este o risipă de energie.
În ceea ce privește filmele, acestea sunt doar un mijloc de relaxare și de „pierdere de timp”.
Dar de ce aș vrea să-mi pierd timpul când oricum am atât de puțin și pot să-l folosesc mult mai eficient?
Aici intervine creierul „leneș” care preferă să doarmă și să lase celelalte centre să funcționeze în locul său.
Astfel se dezvoltă în noi atașamentul emoțional față de lucruri, în defavoarea relației spirituale. Formele de artă modernă nu mai au conținut spiritual, nu mai comunică direct sau prin intermediul vibrațiilor, ci sunt doar simple manifestări fizice, formale, fără fond, fără conținut.
Cei mai mulți artiști nici măcar nu înțeleg ce semnificație au vibrațiile și nici nu știu să le folosească. Arta lor este subiectivă, accidentală.
Oamenii colecționează obiecte – discuri, cărți, tablouri, chitare, amplificatoare, sintetizatoare, mixere etc – , multe inclusiv în formate digitale, virtuale, și relaționează exclusiv cu materia, nicidecum cu spiritul lor – acolo unde mai există ceva cât de cât spiritual.
Arta de mult nu mai reprezintă o hrană spirituală efectivă, ci chiar și pronunțând „hrană spirituală” avem o senzația ciudată de artificial.
Lucrurile nu sunt mult diferite nici în ceea ce privește alimentele, de mult nu ne mai hrănim nici spiritual, nici material – mâncând -, ci la noi totul se rezumă la consum și la satisfacerea unor nevoi – fizice (materiale) – respectiv ale unor mofturi.
Aici, chiar și doar în paranteză, trebuie să amintesc și faptul că alimentele nu au doar un conținut strict material (proteine, glucide, fibre, vitamine, săruri), ci au și o încărcătură energetică – spirituală, conțin „impresii” pe care le preluăm inconștient (subliminal). O banană culeasă necoaptă, tratată chimic și coaptă pe întuneric în containere pe durata transportului, în mod evident nu are nici aceleași calități nutritive ca o banană coaptă natural, dar are și un conținut energetic alterat care în loc să ne fie benefic, poate deveni dăunător.
Muzica are și ea un conținut energetic, ne hrănim cu „impresii” care ne alterează starea emoțională și mentală, dar ne poate afecta și fizicul. Puțini conștientizează și înțeleg aceste lucruri.
Omul modern este constant bombardat cu tot felul de „impresii” artificiale care îi alterează starea, sănătatea și percepțiile.
Suntem victimele consumerismului sau este vorba (și) despre altceva, despre mult mai mult?

O primă problemă imediată ar fi clarificarea a ce înseamnă „material” și ce înseamnă „spiritual”, fiindcă în ciuda inteligenței și a cunoștințelor acumulate, majoritatea oamenilor nu înțeleg acești termeni, deși îi folosesc cu precădere.
Material este tot ceea ce poate fi văzut, atins, măsurat și cuantificat pe baza cunoștințelor noastre curente. Două mâini, două mere, două case, două mașini, două slujbe și doi prieteni.
Spirituale sunt anumite lucruri ce nici nu pot fi văzute, nici nu pot fi atinse și nici măsurate sau cuantificate, însă nu toate lucrurile – fenomenele – ce se încadrează în această descriere generală sunt de natură spirituală, unele fiind de natură emoțională.
Este un exemplu clasic Kabbalist și-mi place să-l folosesc cu predilecție, putem măsura distanța în spațiu dintre doi prieteni, dar nu avem nici cunoștințele nici mijloacele să determinăm cu exactitate gradul de prietenie dintre cei doi.
Prietenia este o conexiune de natură emoțională, nicidecum spirituală, deși nu poate fi nici văzută, nici atinsă, nici măsurată și nici cuantificată.
Oamenii tind să confunde fenomenele de natură emoțională cu cele de factură spirituală în mod frecvent.
Spiritual înseamnă rațional și este expresia unei inteligențe superioare, capacitatea de a înțelege lucrurile și dincolo de materie, aparențe și „rațiuni” emoționale.
Multe din deciziile pe care le luăm frecvent și le considerăm raționale, sunt, de fapt bazate exclusiv pe alegeri și opțiuni emoționale.
Omul este captiv într-o lume redusă la lucrurile care îi plac sau îi fac plăcere și a lucrurilor care nu-i plac și nu-i fac plăcere. A fost cultivat să creadă în bine și în rău iar tot ce-i place este bun, respectiv tot ce nu-i place este rău. Asta, nu are nicio legătură cu rațiunea, cu analiza lucidă a faptelor și a datelor.
Omul nu înțelege că nu există un bine și un rău absolut, nu înțelege că toată împărțeala lucrurilor în bine și în rău este una artificială, una sădită și cultivată în el de-a lungul secolelor și una contra naturii.
Și, revin la problema noastră, nu există lucruri materiale și spirituale, ci lucruri materiale, lucruri emoționale și lucruri spirituale.
Odată amestecate lucrurile emoționale cu cele spirituale, lumea rezultată este una falsă, dezechilibrată și neconformă realității.
Trăim captivi într-o lume falsă, artificială.
Principalul nostru dușman este propriul nostru creier.
Creierul este un organ autonom care pe de o parte se află la conducere, pe de altă parte este, probabil, cel mai leneș organ al nostru.
Este un așa numit „mit urban” că ne folosim doar 10% din capacitatea creierului, cifră, evident, neconfirmată și nemăsurabilă științific deoarece, la fel de evident, nu cunoaștem exact capacitatea completă a creierului și a abilităților sale.
Știm de exemplu că anumite capacități paranormale – cum sunt de exemplu telepatia și telekinezia – țin de anumite funcții ale creierului, dar aceste calități apar rar, doar la anumiți indivizi și necesită un efort aproape supraomenesc să fie utilizate și controlate.
Și rușii, și americanii, dar probabil și alții au făcut și continuă să facă cercetări în acest domeniu, dar acestea sunt strict secrete și, deocamdată, țin de domeniul militar.
Părerea mea este că absolut toți avem astfel de aptitudini, doar că nu le cunoaștem, nu ni le putem folosi – am uitat de ele. Sau suntem educați, cultivați să le uităm și să nu le putem accesa și utiliza.
Imaginați-vă puțin cum ar fi să putem comunica fără cuvinte și să știm în permanență ce gândesc oamenii de lângă noi și din jurul nostru. Ar fi o hărmălaie constantă de gânduri imposibil de suportat.
Omul nu este încă pregătit fizic, emoțional și mental pentru astfel de abilități.
Trebuie să înțelegem cum funcționează omul și creierul.
Omul este compus din 4 corpuri și 3 centre de control.
Găsim diferite definiții ale celor 4 corpuri, am ales să le folosesc pe cele prezentate de Gurdjieff și pe care le găsiți în cartea lui Uspensky „Fragmente dintr-o învățătură necunoscută” (capitolul II, pagina 37, Editura RAM, 1995).

  • Corp fizic, numit și carnal – reprezintă trupul/materia – și este asociat elementului Pământ.
  • Corp astral, numit și natural – reprezintă emoțiile (sentimente) și dorințele – și este asociat elementului Apă.
  • Corp mental, numit și spiritual – reprezintă gânduri – și este asociat elementului Aer.
  • Corp cauzal, numit și divin – reprezintă voința – și este asociat elementului Foc.

Însă ce ne interesează mai mult acum sunt cei trei centri: centrul motor, centrul emoțional și centrul intelectual.
Evident, centrul motor controlează mișcările și manifestările noastre fizice; centrul emoțional controlează emoțiile, sentimentele noastre iar centrul intelectual, creierul nostru, controlează fluxul de informații și le prelucrează.
Ca omul să funcționeze la parametrii optimi, trebuie să existe un echilibru, o împărțire corectă a sarcinilor între cele trei centre.
În situația în care creierul nostru se eschivează și derogă o serie de sarcini către celelalte două centre, nu mai funcționăm în parametrii corespunzători.
Și acest lucru se întâmplă în mod regulat, sistematic.
În ciuda aparențelor știința nu cunoaște aproape nimic despre creier și funcționarea sa.
Creierul decide ce informații ne sunt necesare și ce nu, numim această funcție „memorie selectivă” și uneori eronat o explicăm prin funcții și reacții psihice (emoționale), dar realitatea este că nu știm de ce, când și pe ce criterii, creierul decide că anumite informații nu ne mai sunt utile și le „șterge”, uităm.
Multe din deciziile și reacțiile noastre care în mod natural ar trebui să țină de rațiune, sunt luate exclusiv pe bază emoțională și în funcție de ce ne place sau ce nu ne place.
Dacă ne place Gigel și nu ne place Marcel, chiar dacă greșește Gigel, de multe ori vom da vina tot pe Marcel. Nici faptele, nici rațiunea nu contează, emoțiile ne dictează reacțiile.
Această disfuncție este și mai evidentă atunci când este vorba de propria noastră persoană. Creierul mereu găsește sau creează scuzele cele mai sofisticate pentru a se proteja, „în binele nostru” alterează realitatea și în cele din urmă noi niciodată nu suntem responsabili sau vinovați pentru faptele, emoțiile sau gândurile noastre, mereu găsim scuze și motive exterioare vinovate și responsabile.
Putem observa acest fenomen și într-o formă mai „nevinovată” atunci când doi oameni își amintesc de o întâmplare comună iar amintirile lor de multe ori diferă în mod evident.
Legat de cele trei centre, Gurdjieff, a identificat 3 căi tradiționale de dezvoltare a acestora: calea fachirului, calea călugărului și calea yoghinului.
Simbolic, fachirul își dezvoltă corpul, îl supune celor mai cumplite chinuri și exerciții pentru a-l căli, a-l fortifica și a-l dezvolta, perfecționa.
Călugărul face același lucru cu sufletul său, credința fiind o manifestare ce ține de emoție, nu de corp și nu de rațiune.
Yoga este gimnastica minții, este metoda prin care putem să ne punem creierul la treabă, să-l scoatem din amorțeala, din somnul dulce pe care singur și l-a creat.
Evident, am generalizat și sunt conștient de faptul că toate aceste arhetipuri, fachirul, călugărul și yoghinul, își dezvoltă fiecare și toate celelalte laturi ale sale sau, cel puțin, așa ar fi normal să facă. Un yoghin nu poate executa exercițiile de dezvoltare ale capacităților sale metale dacă nu are un corp și un suflet sănătos și dezvoltat armonios. La rândul său, un călugăr – Shaolin de exemplu – are și un corp și o minte la fel de antrenată. Un fachir nu ar putea executa acele exerciții „imposibile” cu trupul său dacă sufletul și mintea sa nu ar fi la fel de bine pregătite.
Funcționarea greșită a acestor trei centre, respectiv dezechilibrele, au consecințe grave nu doar asupra sănătății și dezvoltării noastre armonioase, dar și asupra percepției noastre despre noi înșine și a lumii în general.
Astfel, datorită faptului că avem un creier leneș și care își deleagă cu precădere funcțiile, dar și fiindcă corpul nostru este compus în procent de 65% din apă, suntem foarte expuși și vulnerabili din punct de vedere emoțional.
Luăm multe decizii pe bază emoțională și suntem constant manipulați emoțional.
Omul modern este superficial și comod, se lasă modelat, „cultivat” și, în mod paradoxal contra naturii sale, în loc să evolueze, este tot mai degenerat.
Se pot îngriji de corpul lor, sunt atenți la calitățile fizice și chimice ale alimentelor cu care se hrănesc, încearcă să se mențină într-un echilibru emoțional măcar aparent, dar nu își dau seama că latura lor spirituală, creierul, lenevește și sarcinile sale sunt preluate defectuos de celelalte două centre.
Omul modern, „civilizat”, omul „cultivat”, nu este nimic altceva decât un animal domestic, un hamster, la care toate manifestările și percepțiile sunt automatizate.
Chiar și cei care pretind că sunt diferiți, sunt spirituali, repetă și mestecă o serie de clișee și platitudini lipsite de profunzime și golite de esență.
Din artele marțiale Orientale învățăm și folosim strict partea fizică, cu toate că în spatele mișcărilor există o filozofie complexă și un antrenament adevărat implică și fortificarea sufletului și dezvoltarea funcțiilor mentale.
Și mai grav este în cazul exercițiilor yoga. Foarte la modă mai ales în rândul fetelor și a hipsterimii urbane, yoga practicată la noi se rezumă la un set de exerciții fizice și de respirație. Mintea rămâne nederanjată și creierul, foarte abil, reușește să se sustragă oricărei tentative de a fi trezit.
„Somnul” despre care vorbește Gurdjieff, este „somnul rațiunii” la care făcea referire și Francisco de Goya iar monștrii sunt creierele respectiv, prin extensie, monștrii suntem noi care refuzăm trezirea – iluminarea. Alegem somnul, „întunericul”. Creierul alege pentru noi „somnul” și ne lasă expuși accidentelor, deciziilor și influențelor venite din exterior.
Mai există un tip de somn „ușor”, somnul pe care-l provoacă creierul atunci când încercăm să înțelegem sau să învățăm ceva nou, ceva ce „ni se pare greu”. Creierul ca să evite chiar și cel mai mic efort, apelează la senzația de somn. Brusc ne simțim obosiți și simțim nevoia să dormim. Îmi amintesc că profesorul nostru de filosofie din liceu, mai în glumă, mai în serios, ne recomanda drept somnifer să citim Kant și Hegel. Este cert, metoda funcționează, creierul face tot posibilul să se menajeze cât mai mult posibil.

Se spune că Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea sa (Geneza 1:27).
Asta înseamnă că avem exact aceleași calități, capacități ca și Dumnezeu.
Întrebarea firească este dacă avem și același grad de conștiință ca să beneficiem și să utilizăm în mod just aceste capacități?
Lega Corespondenței – precum sus, așa și jos – înseamnă, printre altele, că Dumnezeu este Dumnezeu în tot universul iar noi oamenii suntem dumnezei aici în „micul nostru univers”, pe Pământ. Dar ne comportăm noi ca niște Dumnezei drepți, echitabili și imparțiali?
Răspunsul este evident că nu.
Și aici cred că trebuie să căutăm și putem să găsim răspunsul, motivul pentru care unele din abilitățile noastre au fost blocate, nu ne mai sunt accesibile.
Omul nu are o conștiință suficient de dezvoltată ca să fie responsabil și să-și utilizeze abilitățile „divine” în mod corect.
Să vă dau un exemplu cât se poate de concret: mp3-urile.
Muzica, în vremurile bune, circula pe viniluri, casete și într-un final s-a trecut la formatul de CD-uri. Digitalizarea însă a condus și la o „dematerializare” a informațiilor, au apărut mp3-urile, filmele în diferite formate, mpg, avi etc și cărțile în format pdf, epub etc.
Un mp3 este tot proprietatea intelectuală a cuiva, ca și discul de vinil. Cum nu intri într-un magazin și nu furi un disc, așa nu ar trebui nici să descarci – să furi – mp3-uri de pe internet. Este tot furt, indiferent tu, prin intermediul creierul tău ce scuze găsește, sub ce formă distorsionează și deformează realitatea ca să-ți asigure ție – și să-și asigure lui – confortul psihic și mental că ești îndreptățit să-ți însușești ceva ce nu îți aparține de drept.
Revin acum la exemplul anterior cu gândurile, imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă am avea acces instantaneu și nelimitat la toate gândurile semenilor noștri?
Nu există nicio diferență de fond între un mp3 și o idee.
Dacă nu avem nici cea mai mică reținere să descărcăm un mp3, ce ne-ar împiedica să „împrumutăm” gândurile și ideile altora și să le folosim în beneficiul nostru, să ne creăm avantaje și, în anumite circumstanțe, chiar să le utilizăm împotriva celor de la care le-am furat?
Nimic.
Așa se explică de ce chiar dacă unii oameni, individual, pot evolua și își pot debloca și dezvolta anumite capacități, omenirea în ansamblul ei nu poate evolua, respectiv o face într-un ritm foarte, foarte lent.
Gurdjieff a concluzionat că există o relație de dependență între individ și – cel puțin – grupul de oameni cu care relaționează, interferează imediat. Astfel, evoluția se face pe trepte și un om nu poate evolua, înainta mai mult decât pot ține pasul cu el cei care-l urmează. Concret, poți urca o treaptă doar atunci când pe treapta de pe care te ridici este ocupată de cineva care te urmează. Nu pot rămâne trepte goale între cel ce evoluează și cei ce-l urmează.
De exemplu, în opinia mea, încă nici ideile lui Gurdjieff nu au fost pe deplin înțelese și aprofundate nici măcar de cei ce l-au cunoscut personal și l-au urmat îndeaproape, drept urmare nici Gurdjieff nu a reușit să evolueze dincolo de anumite limite și lucrarea sa a rămas nefinalizată.
Și am amintit de Gurdjieff ca să nu pomenesc de ideile cristice care cândva au stat la bazele creștinismului dar au fost uitate, respectiv complet răstălmăcite.

materie-vs-spirit

2 gânduri despre „Materialismul spiritual

  1. Ati transpus in cuvinte ceea ce am simtit in urma lecturarii multelor carti de „spiritualitate si dezvoltare personala” dar nu puteam sistematiza logic si clar, cum ati facut-o dvs.!
    Va multumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s