Observarea de sine si Tarotul

Observarea de sine si TarotulTarotul are un rol preventiv și de explorare, cunoaștere a sinelui.
Oamenii în general ignoră aspectul preventiv și apelează la medic, polițist, avocat sau astrolog (numerolog, tarotolog etc), doar atunci când este prea târziu și faptele s-au produs, s-au consumat deja. Prevenția înseamnă să știm din timp și să evităm întâmplarea, producerea anumitor lucruri (fenomene), și nu să încercăm tratarea efectelor.
Pentru ca prevenția să funcționeze, primul pas este cunoașterea sinelui.
Cunoașterea sinelui pe de o parte face posibilă prevenirea unor alegeri și acțiuni care nu ne sunt favorabile, pe de altă parte este un mijloc de a-i cunoaște și pe ceilalți. Înțelegându-ne pe noi înșine, îi vom înțelege mult mai bine și pe ceilalți. Înțelegându-ne propriile decizii și opțiuni, vom înțelege mult mai bine și deciziile și opțiunile celorlalți.
Pentru a înțelege aceste lucruri, și de această dată voi apela la învățăturile lui Gurdjieff ca punct de referință.

Pentru cei mai puțin familiarizați cu filozofia lui G. I. Gurdjieff (1866 sau 1877 – 1949), am să fac rezumatul muncii sale în două fraze. Gurdjieff a fost un maestru spiritual rus din zona Caucazului, cu rădăcini armenești și grecești care a susținut că omul se află într-o stare de „somn” indusă – zic eu, cultivată – și pentru a se putea trezi, individul trebuie să depună un efort aproape supra omenesc. Primul pas către trezirea spirituală, conform învățăturii lui Gurdjieff, este cunoașterea de sine: Gnothi Seauton.
Gurdjieff ne-a lăsat moștenire trilogia „Tot și Toate” compusă din: „Învățăturile lui Belzebut către nepotul său”, „Întâlniri cu oameni remarcabili” (Editura Curtea Veche) și „Viaţa nu e reală decât atunci când Eu sunt” (Editura Herald). Lucrarea este scrisă în mod deliberat într-un stil dificil de parcurs și urmărit, Gurdjieff considerând însăși parcurgerea lor un test de anduranță și determinare, dar și un mod de lucru cu sinele pentru trezirea conștiinței sau altfel spus, pentru iluminare. Prima carte din volum are 1000 de pagini și nu mulți au reușit să depășească primele 100 de pagini.
Traduse în limba Română mai puteți găsi: „Viziuni din lumea reală” (Editura Herald) și „În căutarea ființei – A patra cale către conștiență” (Editura Herald).
Vă recomand și voi cita în cele ce urmează dintr-o altă carte scrisă de unul din cei mai activi ucenici al lui Gurdjieff, P. D. Uspensky, care abordează într-un mod foarte bine structurat și ușor de parcurs toată învățătura lui Gurdjieff: „Fragmente dintr-o învățătură necunoscută”, publicată în 1995 de Editura RAM.

Gurdjieff vorbește despre „somn” și despre „sclavie”. Acești termeni înseamnă că suntem prizonieri ai unor influențe și acțiuni exterioare, nu avem o voință și o conștiință proprie, ca urmare nu deținem controlul asupra vieților noastre.
Într-un mod mascat, Gurdjieff ne explică faptul că datorită educației, a unui întreg șir de factori induși și impuși, pe de o parte prin religie, pe de altă parte de reguli sociale, omul devine o mașină – sau o marionetă dacă doriți – și astfel este victima sigură a „destinului” sau a unei voințe – presupus – divine care îi prescrie și îi controlează „soarta”.
Acest concept Iudeo-Creștin este și unul foarte comod care pasează răspunderea în exterior, omul devine „liber” de orice răspundere, dar, paradoxal, cu cât se crede mai liber, sclavia sa se acutizează și devine permanentă.
Legat de acest subiect Gurdjieff spune:

„Primul motiv al sclaviei interioare a omului este ignoranța sa și, mai mult, ignoranța cu privire la el însuși. Fără cunoașterea de sine, fără înțelegerea mersului și funcționării mecanismului său interior, omul nu poate fi liber, nu se poate conduce, și va rămâne pentru totdeauna un sclav, și jucăria forțelor care acționează asupra lui. Iată de ce, în vechile învățături, prima cerință adresată celui care se angaja pe calea eliberării era: Cunoaște-te pe tine însuți.(…)
Cunoaște-te pe tine însuți se referă la necesitatea de a cunoaște propriul mecanism, „mașina urnană”. (…)
Cunoașterea de sine este un scop foarte înalt, dar pentru omul obișnuit foarte vag și foarte îndepărtat. Omul, în starea sa prezentă, este foarte îndepărtat de cunoașterea de sine. De aceea, pentru noi cel mai mare scop trebuie să fie studiul propriei ființe.” (P.D. Uspensky, „Fragmente dintr-o învățătură necunoscută”, Editura RAM, 1995, Capitolul VI, pag. 90)

Pentru cunoașterea de sine, Gurdjieff propune ca mijloc auto-observarea.

„Metoda fundamentală pentru studiul propriei ființe este auto-observarea. Fără o auto-observare corect orientată, un om nu va înțelege niciodată conexiunile și corespondențele diverselor funcțiuni ale mașinii sale, și nu va înțelege niciodată cum, nici de ce, în el „totul se întâmplă”.(…)
Dar aprofundarea metodelor de auto-observare și de studiu ale propriei ființe cere o înțelegere precisă a funcțiilor și a caracteristicilor mașinii umane. Astfel, pentru a observa funcțiile mașinii umane este necesar să le înțelegem în diviziunea lor corectă.(…)
Există două metode de observare a propriei ființe: prima este analiza, sau încercările de analiză, adică încercările de a găsi un răspuns la aceste întrebări: de ce depinde un anumit lucru, din ce cauză se întâmplă el? – Și a doua metodă este constatarea, care constă în a fi conștient și a memora, chiar în acel moment, tot ceea ce se observă.” (P.D. Uspensky, „Fragmente dintr-o învățătură necunoscută”, Editura RAM, 1995, Capitolul VI, pag. 91)

În opinia mea nici un om nu este capabil nici de auto-observare obiectivă, nici de observarea și evaluarea obiectivă a altora. Cu propria sa persoană este mult prea indulgent, cu ceilalți se consideră mereu în concurență directă, deci va fi critic și supra-exigent.
Aici intervine Tarotul ca instrumentul optim pentru observare, cunoaștere și prevenție.
Dacă omul poate să se mintă și să se păcălească, pentru orice greșeală găsește o explicație și o justificare, poate să-i mintă cu iscusință și pe ceilalți, în fața cărților de Tarot toate artificiile dispar și omul rămâne „gol goluț” așa cum este el.
Aici sunt mai multe aspecte de lămurit.
De foarte multe ori oamenii formulează o întrebare, dar de fapt au cu totul altceva în gând, însă ocolesc întrebarea directă din jenă sau din alte motive.
Tarotul în general răspunde întrebărilor reale, frământărilor adevărate, mulți clienți rămân surprinși că le vorbesc despre „secretele” lor, despre lucruri pe care ei încearcă să le ascundă sau le neagă cu vehemență. Tarotul scoate la suprafață acele lucruri pe care în general oamenii încearcă să le ignore și să le îngroape cât mai adânc.
Oamenii de cele mai multe ori nu sunt dispuși să audă faptele – realitea -, ci vor să primească confirmarea speranțelor și temerilor lor. Șarlatanii, escrocii exact de această slăbiciune profită și le spun acestora nu ce se arată în cărți, ci ce deduc ei că vrea clientul să audă. De exemplu, dacă clientul întreabă dacă partenerul lui îl/o înșeală, evident răspunsul va confirma această bănuială, asta deși practic Tarotul nu dă răspunsuri cu DA sau NU, iar cărțile cel mai probabil au o cu totul altă interpretare.
Din păcate minciuna este în general mult mai apreciată decât realitatea crudă.
Însă rostul real al Tarotului nu este să aflăm dacă suntem sau nu înșelați, ci de ce suntem, cum s-a ajuns la această situație – nu neapărat de infidelitate, dar cel puțin de neîncredere, respectiv cum să prevenim astfel de situații neplăcute pe viitor.
Cea mai simplă etalare de Tarot se efectuează cu trei cărți. Prima carte reprezintă prezentul, cea de-a doua trecutul iar cea de-a treia viitorul. Trecutul este relevant deoarece o decizie, o acțiune din trecut a declanșat și generat starea de fapt din prezent, la fel cum o decizie sau o acțiune din prezent generează starea de fapt din viitor. Dacă înțelegem acest lucru și începem să luăm decizii și să acționăm în mod conștient, adică fără să lăsăm lucrurile la voia întâmplării, preluăm controlul asupra vieții noastre și din niște „mașini” expuse exclusiv influnețelor exterioare, ne transformăm în ființe cu voință și conștiință proprie și independentă. Acest proces este numit „trezire” sau „iluminare”.
Cu toate că Gurdjieff amintește de patru grupe de funcții diferite, incluzând aici și așa numitele funcțiile instinctive, el vorbește predominant despre trei funcții, respectiv trei centre sau „creiere”: cel motric, cel emoțional și cel intelectual.
Excluzând pentru moment centrul instinctiv, există o relație directă și o corelare între celelalte trei centre și cele trei timpuri: prezent, trecut și viitor.
Prima carte, prezentul sau starea actuală a lucrurilor este asociat centrului emoțional. Emoțiile noastre sunt mereu cele mai intense în prezent și majoritatea deciziilor și acțiunilor noastre sunt luate pe baze emoționale, chiar și cele pe care le considerăm a fi raționale.
A doua carte, trecutul sau ceea ce a condus la situația actuală este asociat cu centrul motric. Aici trebuie să ne amintim faptul că omul nu posedă o voință și o conștiință proprie, independentă, ci trăiește sub incidența întâmplării, a factorilor exteriori. Acest lucru se manifestă sub forma mecanicității. Chiar și atunci când credem că anumite decizii ne aparțin, acestea sunt de fapt determinate de factori conjuncturali și influențe externe. Cunoașterea începe cu trecutul. Dacă vom înțelege ce a declanșat, ce a determinat deciziile și acțiunile noastre din trecut, decizii și acțiuni ce au generat, au condus la starea de fapt din prezent, vom înțelege cum funcționăm și cum deciziile și acțiunile noastre din prezent generează viitorul.
A treia carte, viitorul sau deznodământul, respectiv unde duc lucrurile urmând cursul actual, este asociat centrului intelectual. Viitorul este rezultatul deciziilor și acțiunilor noastre din prezent, este generat de acestea, este manifestarea directă a acestora. Chiar dacă de foarte multe ori și aici rolul principal îl joacă emoțiile noastre, teoretic viitorul este planificat de centrul intelectual. Din nefericire, de cele mai multe ori centrul motric și cel emoțional preiau și sarcina centrului intelectual și astfel viitorul rezultat este compus din reacții mecanice sau decizii și acțiuni induse de factori exteriori, respectiv dintr-o combinație de temeri și speranțe ce au la bază factori emoționali.
Oamenii întreabă „ce-mi rezervă viitorul?” în loc să-și construiască ei un viitor.

În ceea ce privește cel de-al patrulea centru, numit instinctiv de către Gurdjieff, acesta, în opinia mea, reprezintă voința și conștiința asociate elementului Foc, și nu instinctele care cel mai probabil sunt o subdiviziune a centrului motric și țin de un anume tip de automatism natural, necultivat.
Nu putem vorbi despre voință și conștiință proprie și independentă atâta timp cât trăim o viață în „adormire”, o viață mecanică sub incidența exclusivă a întâmplărilor și accidentelor, a factorilor și a voinței exterioare.
Pentru a ne recăpăta voința și conștiința, trebuie să ne cunoaștem mai întâi. Nu există un alt instrument mai potrivit acestui scop decât Tarotul.

Observarea de sine si Tarotul

Un gând despre „Observarea de sine si Tarotul

  1. Pingback: Astrograma Esoterica a Romaniei si Legea lui Sapte | TAROT Zi de Zi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s