Frate cu fumul

frate-cu-fumul-tarot-zi-de-zi Am căpătat prin educație un fel de a fi și de a funcționa absolut greșit. Pentru omul „modern” totul se rezumă la zero și unu, la bine și rău, adică la dualism și la polarizare. Orice subiect abordat sau experiență trăită este analizată dintr-o singură perspectivă: îmi face plăcere sau îmi displace. Tot ceea ce îmi place este automat bun, tot ceea ce nu-mi place este evident rău. Unii ajung să ia chiar și vremea ca fiind ceva personal, considerând astfel ploaia sau vremea rea ca un afront, respectiv vremea frumoasă ceva menit să le facă plăcere. De cele mai multe ori nici nu realizăm cât de penibili suntem. Următorul pas este de-a dreptul criminal: ce consider eu că este bine, este automat bine pentru toată lumea și ce consider că este rău, este rău pentru toți. O logică pe cât de strâmbă – și abjectă – pe atât de „normală” și de la sine de înțeleasă pentru cei mai mulți.
Dar acum nu vreau să intru în amănuntele faptului că modelul dualist este unul greșit, ci vreau să vorbim la modul concret despre tutun și despre fumat. Este un subiect fierbinte, supra mediatizat, sunt mai multe aspecte de discutat și tot ce vă rog este să aveți răbdare și să citiți până la capăt. Să judecăm lucrurile cu calm – rațional – și să lăsăm emoțiile deoparte.
Am fost un fumător activ timp de 22 de ani. Nu mai fumez de 8 ani, m-am lăsat brusc și fără nici un motiv sau din vre-o convingere de pe o zi pe alta. Ca orice altă decizie în viață ține de voință. Oameni însă sunt lipsiți și de voința, și de conștiința (fără voință nu există conștiință), trăiesc mecanic și se lasă guvernați de accidente.
Nu am luat-o cu capul în sens opus, nu am devenit un vehement anti-fumător peste noapte. Cred cu tărie că echilibrul înseamnă 3, adică să existe mereu o alternativă la 1 și la 2 și că 3-ul este forța (energia) reconciliantă, cea care asigură echilibrul – neutralitatea. Dacă ai doar două opțiuni, într-un final una mereu va fi dominantă și o va supune pe cealaltă.
Fumatul este un obicei nesănătos. Absolut de acord. Fumatul trebuie interzis în instituțiile Statului, în mijloacele de transport în comun, în jurul locurilor de joacă pentru copii etc. Absolut de acord. Mulți însă confundă instituțiile Statului și locurile publice cu spațiile publice private. Nu cred că este democratic să interzici printr-o lege fumatul într-un spațiu public privat. Un club, un bar sau orice alt spațiu privat destint publicului. Strada este un spațiu public administrat de Stat unde Statul poate să reglementeze și să impună regurile. Clubul este un spațiu public privat unde Statul are drepturi limitate. Noi suntem în situația straniu absurdă în care fumătorii stau la colț de stradă în spații publice și înăuntru, în spațiile public private s-a interzis fumatul. Lucrurile, fără să ne dăm seama, sunt fix pe dos. În fața cluburilor, barurilor, instituțiilor Statului, a clădirilor cu birouri, trotoarele sunt pline cu fumători, asta, în loc să se fi interzis fumatul complet în locurile publice (adică afară – în văzul tuturor, implicit a minorilor) și fumătorilor să le fi făcut spații speciale amenajate înăuntru. Ce reclamă mai bună la tutun vreți decât zeci de oameni înghesuiți pe trotoar cu țigările aprinse?
Clubul, indiferent de specificul său, cred că are dreptul fundamental să funcționeze pe baza unui set de reguli proprii. Am văzut în foarte multe locuri în Occident, dar și la noi, afișe la intrarea în cluburi, baruri, restaurante că proprietarul își rezervă dreptul de a-și selecta clientela. Altfel spus, dacă nu-i place de moaca ta, te poate refuza sau chiar poate să te dea afară. Este asta discriminatoriu? Eu cred că nu. Dacă dețin un club, cred că am tot dreptul să fac ce fel de club doresc și să stabilesc setul de reguli de bună conduită din cadrul acelui club (bar, restaurant etc). Dacă consider fumatul ca un viciu acceptabil și tolerat – la fel ca și consumul de alcool -, nu cred că este în regulă ca Statul să intervină și să interzică acel ceva orice ar fi el. Mâine, același Stat poate decreta că muzica house sau muzica rock și volumul mai ridicat de 15 W este nociv și afectează grav sănătatea și va interzice muzica house/rock și volumul mai ridicat de 15 W. Și chiar dacă acest exemplu este unul exagerat, nu m-aș mira dacă în viitorul apropriat ar începe o campanie la el de agresivă împotriva alcoolului și – de ce nu? – apoi împotriva consumului de cafea, ciocolată sau carne. Poate azi astfel de pronosticuri par exagerate și nefondate, dar cu siguranță acum 70 de ani nimeni nu ar fi bănuit măcar că vreodată fumatul va fi interzis.
Dincolo de argumentele pro și contra fumatului, este vorba despre principii. Dreptul nefumătorilor nu trebuie să încalce dreptul fumătorilor. Foarte mulți oficiali, cu multă nonșalanță afirmă că fumătorii nu au drepturi. Pot accepta asta, dar atunci accept și ideea că trăiesc într-un Stat și un sistem fascist, nu unul democratic. Fiindcă doar într-un regim fascist drepturile unora contravin și exclud drepturile altora. Și, vă rog, faceți abstracție de tutun, înlocuiți fumatul cu orice altceva. Mâine poate o să vină rândul cafelei, a băuturilor energizante sau al tăriilor.
Vă dau un alt exemplu. Nudismul. În unele locuri nudismul este tolerat/acceptat. Ce ar fi ca de mâine el să fie peste tot obligatoriu? Cam asta s-a întâmplat cu nefumătorii și cu interzisul fumatului. Nefumătorii erau ca nudiștii printre fumători. Erau acceptați. Aflu acum că se simțeau discriminați și cu sănătatea pusă în pericol. Păi de ce se mai duceau în barurile, cluburile unde se fumează? Cred că au dreptul la cluburi și baruri de nefumători la fel cum fumătorii au dreptul la cluburi și baruri unde se poate fuma. Nu cred că este normal ca prin lege să iei dreptul de a alege clientului în ce fel de club vrea să se ducă să se distreze și să-și cheltuiască banii. Nimeni nu cred că a obligat vre-un nefumător să stea într-un loc unde se fumează. Aaaa! Era un concert care te interesează, sunt femei/bărbați cu care dorești să socializezi, ai prietenii acolo, asta e! Să-ți convingi prietenii să meargă în locurile unde nu se fumează. Ai încercat, dar n-a mers. Ei se duc tot unde se fumează, tu stai singur singurel în cofetărie, ceainărie, barul lacto-vegetarian. Aha. Atunci interzicem fumatul și asta face ca lucrurile să fie în ordine? Eu nu mai fumez și dacă intru într-un loc unde e prea mult fum și mă deranjează, plec. Nu este nicio supărare. Și asta ar trebui să facă toți nefumătorii cu bun simț.
Să-i obligi pe alții să fie ca tine, să-ți împărtășească ideile – și plăcerile – nu este corect.
Ne place, nu ne place, cluburile, barurile sunt locuri dedicate plăcerilor, viciilor. Mergem acolo să consumăm diverse droguri și să socializăm, de cele mai multe ori pentru a iniția relații sexuale. Cei mai mulți au nevoie de droguri pentru a se relaxa și a socializa fără inhibiții. Cine susține orice altceva, este un ipocrit! Azi interzicem tutunul, mâine cine știe ce. Evident, în interesul maselor – uneori chiar împotriva voinței lor.

Dar am vorbit despre principii, despre morală și noțiuni abstracte și am uitat ceea ce este cel mai important în această discuție: tutunul.
Cultivarea tutunul are o tradiție de peste 3400 de ani în America. Triburile de indieni Americani cultivau tutunul pentru frunzele sale care erau fumate atât în scopuri sociale, cât și ceremoniale (sacre). Tutunul era considerat un dar de la Creator iar fumul ce se ridica ca urmare a fumatului într-un cadru ceremonial era considerat purtătorul gândurilor și rugăciunilor către Creator. Indienii fumau tutunul ca să pecetluiască simbolic prin ritualul fumatului înțelegeri comerciale și acorduri de pace cu triburi sau grupuri rivale. Tutunul era marfă de schimb importantă între triburile Americane.
După colonizarea Americii de către Europeni, la comanda regelui Filip al II-lea al Spaniei, în 1559, tutunul este adus în Europa și prima plantație este pornită la Toledo.
Până la dezvoltarea sortimentului Virginia, tutunul era foarte tare și se fumau doar cantități foarte mici cu diverse pipe.
Mestecatul, prizatul și fumatul de tutun devin obiceiuri răspândite la scară largă până în anul 1700 și astfel se dezvoltă o vastă industrie bazată pe cultivarea și procesarea tutunului.
În concluzie, „fețele palide” au pervertit un obicei cu o puternică încărcătură spirituală într-un gest mecanic golit de conținut și exploatat comercial.
Tutunul cultivat în Cuba și în Caraibe devine faimos în întreaga lume la sfârșitul secolului 18.
Începând cu secolul 19, datorită lui James Bonsack și a primii mașini care rula țigările automat, țigările până atunci fiind rulate exclusiv manual, devin extrem de populare și asta conduce la înflorirea exponențială a industriei tutunului.
Industrializarea însă a condus și la deteriorarea substanțială a calității tutunului. Dar nu doar tutunul este victima industrializării, ci și o serie de alte produse de la zahăr la cafea, de la lapte și produsele din lapte la cacao etc. Din păcate toate produsele alimentare și de consum datorită procesării excesive devin nocive sănătății.
Am tot auzit argumentul că tutunul „pute”.
Așa este, tutunul după 1990 a început să pută tot mai urât. Tutunul în mod natural are un miros parfumat și plăcut. Nu tutunul pute, ci o serie de alte substanțe care sunt folosite la prelucrarea industrială a tutunului, dar și din cauza aditivilor introduși pe lângă tutun în țigări.
Oficial, țigările conțin peste 600 de aditivi, unele din ele extrem de periculoase și dăunătoare sănătății.
Site-ul Smoke Free Forsyth a publicat un material despre cât de nocive sunt ţigările și ce chimicale periculoase conțin acestea, altele decât tutunul. O ţigară conţine peste 4000 de substanţe chimice.
Doar câteva din cele mai periculoase substanţe care se regăsesc în ţigări:

  1. Plumb
  2. Poloniul, un element radioactiv care cauzează cancer
  3. Arsenicul, care se foloseşte pentru a otravi şobolanii
  4. Acetona, care îndepărtează vopseaua
  5. Amoniacul
  6. Butanul (combustibil uşor)
  7. Hexamina
  8. Monoxidul de carbon
  9. Acidul acetic (oţetul)
  10. Cadmiul
  11. Cianura
  12. Insecticidul DDT
  13. Formaldehida, care este folosită la conservarea cadavrelor animalelor
  14. Hidrazina (combustibil pentru rachete)
  15. Acidul stearic, care se găseşte şi în lumânări

Arsenicul se foloseşte pentru otrăvurile pentru şobolani. Acetona este folosită pentru dizolvarea și îndepărtarea vopselelor și a ojei de unghii.
Amoniacul, folosit la curăţarea toaletei, butanul (combustibil uşor), hexamina (întrebuinţată la aprinderea grătarului), monoxidul de carbon, acidul acetic (oţetul), cadmiul (folosit pentru producerea bateriilor) se află şi ele în ţigări.
De asemenea, găsim cianura, dar şi insecticidul interzis numit DDT.
Ţigările conţin şi formaldehidă, care este folosită la conservarea cadavrelor animalelor, hidrazină (combustibil pentru rachete) şi acidul stearic, ce se găseşte în lumânări.
În ţigări găsim şi plumb, care este otrăvitor în cantităţi mari, şi poloniul, un element radioactiv care cauzează cancer.
Nu tutunul ne omoară ci aditivii și substanțele nocive introduse pe lângă tutun pe parcursul cultivării și în timpul procesării.
O soluție ar fi o lege pentru puritatea tutunului, la fel cum există legi pentru protejarea purității berii sau a vinului.
În continuare ne ocupăm de efcte – de fum – și ignorăm cu desăvârșire cauzele – tratarea și procesare excesivă a tutunului.
Și nu doar pentru tutun ar fi imperativ și urgent momentul să luăm măsuri de protecție, ci și pentru toate produsele de consum de la alimente și băuturi până la medicamente și produse de igienă și îngrijire corporală. De exemplu nu se vorbește la fel de mult despre faptul că pasta de dinți și deodorantele (în special spray-urile) la rândul lor conțin o serie de substanțe toxice și cancerigene. Toate produsele alimentare conțin o serie de aditivi și colorați foarte periculoși sau medicamentele conțin multe chimicale toxice sau nocive, te tratezi de o boală și te alegi automat cu alta.
Argumentul suprem în ceea ce privește produsele alimentare este că omenirea s-a înmulțit peste măsură și nu mai este posibilă hrănirea ei cu alimente produse în mod natural. Este evident o minciună spurcată, zilnic se aruncă zeci de mii de tone de alimente expirate și în paralel multe zone cu terenuri agricole de calitate – cum este și România – sunt lăsate în paragină și necultivate.
Este absolut inadmisibil să nu mai găsim în magazinele din România produse alimentare cultivate și procesate local. Este inadmisibil, dar posibil. Majoritatea oamenilor nu înțeleg importanța de a se hrăni cu roadele pământului locului lor de baștină. Alimentele nu sunt doar hrană fizică, ci ele reprezintă și conexiunea noastră emoțională și spirituală cu rădăcinile noastre, cu locul în care ne-am născut. Un om care nu mai are acces la alimente cultivate și produse în țara sa, este ca un sugar luat de la sânul mamei sale. Va crește, se va dezvolta, dar va fi mai slab și mai puțin rezistent ca un sugar alăptat în mod corespunzător. Observ aici un atentat la sănătatea publică a populației locale și – la o scară mult mai largă – un atentat la sănătatea omenirii.
Suntem zilnic otrăviți cu produse artificiale, modificate genetic, tratate chimic și prelucrate, procesate cu o serie de produse chimice nocive și trecute printr-o serie de procedee tehnologice la fel de dăunătoare. Despre asta însă nu se vorbește sau dacă totuși da, sunt trecute la „și altele”.
Industrializarea a fost mereu considerată ca un factor de progres pentru omenire însă este foarte clar că s-au trecut cu vederea în totalitate aspectele negative ale acestui proces. Pe de altă parte, oamenii încă tind să confunde progresul tehnologic cu evoluția – doi termeni fundamental diferiți.
S-a interzis fumatul însă în continuare vedem la televizor reclame la Coca-Cola și McDonalds și copiii noștri vor să-și serbeze ziua de naștere la McDonalds, ne cer acele produse.
Pe nici unul din aceste produse nu scrie cât de nocive sunt sănătății și nu sunt interzise consumului minorilor așa cum ar fi absolut firesc. Cum nici pe cutia de lapte nu scrie că este un produs obținut artificial din lapte praf, cum nici la legume-fructe nu ni se spune din ce fel de semințe au fost cultivate și cu ce chimicale au fost tratate. Păsările nu ar supraviețui în regimul de creștere rapidă fără să fie îndopate cu antibiotice și nu ar crește așa mari și într-un ritm atât de alert fără tratament și hrană pe bază de hormoni. Acele antibiotice și acei hormoni însă ajung și în organismul uman și ne afectează, creează dezechilibre și ne îmbolnăvesc. N-am văzut nici un studiu serios despre cât de grav ne afectează acele antibiotice de exemplu și cât de mult ne afectează imunitatea. Este însă tot mai evident că antibioticele nu-și mai fac efectul atunci când le luăm la recomandarea medicului fiindcă suntem deja supra-dopați cu antibiotice indirect, iar pe de altă parte și microbii și bacteriile și-au dezvoltat rezistența la ele și nu mai au nici un efect. Credem că o alimentație vegetariană este benefică și sănătoasă însă devine imposibil de spus care tip de alimentație este mai puțin nenatural și nesănătos.
Despre lucrurile acestea însă nu se vorbește fiindcă ar pune sub semnul întrebării nu doar întreaga industrie agro-alimentară și farmaceutică, dar însuși modul de viață al „omului modern”.
Este foarte clar că de la modul în care sunt obținute semințele, la cum sunt cultivate culturile și până la procesarea lor, totul este fundamental greșit și rezultatul este dezastruos pentru sănătatea individului și a speciei.
Nu știu dacă acest lucru se întâmplă doar din prostie nemărginită și de dragul unor profituri cât mai mari cu investiții cât mai mici și obținute cât mai rapid, sau dacă există și altceva în spatele acestui proces. Personal nu cred nici în coincidențe, nici în „accidente” sau „întâmplare”.
Pe de altă parte, spre neșansa noastră, nici produsele comercializate în piețe de către producătorii autohtoni nu sunt neapărat mai curate și mai de încredere. Aceste produse de cele mai multe ori nu sunt verificate de autoritățile sanitaro-veterinare și sunt numeroase cazurile în care de exemplu „smântâna” conținea mai mult aracet decât lapte sau se comercializează carne infectată cu diverși viruși periculoși.
Din păcate să ne producem siguri hrana pentru cei mai mulți este practic imposibil și autoritățile, Statul, nu fac absolut nimic să ne protejeze.

Fumatul, ca și consumul de alcool în esență nu este ceva nociv.
Totul este să respectăm două principii de bază.
1. Produsul consumat să fie natural (cât mai pur).
2. Să consumăm doar ocazional și în cantități rezonabile.
Din păcate nici în cazul tutunului, nici în cazul alcoolului aceste două principii nu au fost respectate.
Fumatul popular, „în masă” are o istorie interesantă.
Inițial, fumatul a fost o plăcere, un obicei rezervat exclusiv bărbaților. Statisticile arată că și în ziua de azi bărbații sunt cei „slabi”, cei care devin robii acestui viciu mult mai ușor și în număr mult mai mare.
În anii 20 fumatul în locuri publice de către femei era ceva de neconceput, asociat în general cu prostituția. Însă industria tutunului suferea din această cauză fiindcă vânzările de țigări către femei – un segment social important – erau la un nivel foarte scăzut. Edward Bernays, unul dintre pionierii publicității Americane, în 1929 a venit cu o idee ce urma să dărâme tabuurile și să schimbe percepția femeii fumând în public. Acesta a angajat femei să se plimbe în cadrul unei parade organizate în duminica de Paști fumând, numind țigările „torțele libertății”. Fotografiile au avut un impact publicitar imens și au reușit să răstoarne părerea nefavorabilă a opiniei publice. Fumatul și țigara au devenit un simbol de emancipare și eliberare.
Hollywoodul – cea mai puternică mașinărie de propagandă inventată vreodată – în anii care au urmat a reușit să transforme fumatul într-un act senzual și provocator.

Prima mare bătălie anti-fumat a dat-o Adolf Hitler – și a pierdut-o. Și mai important, Hitler a pierdut bătălia cu industriașii – industriași care se pare că jucau uneori nu doar la două, dar și la trei patru capete de dragul profiului și ca să-și mențină influența.
Hitler la rândul său a fost fumător și – conform declarațiilor sale – s-a lăsat de fumat după pierderea primului Război Mondial. El considera că succesul său și al Partidului Național Socialist se datorează și acestui fapt. Hitler devenise nefumător și vegetarian și considera aceste două calități ca fundamentale pentru păstrarea sănătății rasei ariene, „rasa superioară”. Hitler a fost cel care a interzis pentru prima oară fumatul în instituțiile de Stat și în mijloacele de transport în comun din Europa.
Axa Hitler, Mussolini, Franco era formată din nefumători, în timp ce alianța care li s-a opus, Churchill, Roosvelt și Stalin erau fumători. Se făceau campanii pe baza acestui conflic și se spunea chiar că fumatul este mai sănătos decât fascismul.
Acum, la 71 de ani de la victoria Aliaților, trabucurile sunt șterse în Photoshop din fotografiile lui Churchill și la nivel global se implementează multe din principiile de bază ale ideologiei naziste. Național Socialismul a fost rebotezat Popular și domină Europa cu autoritate. Trăim în State tot mai militarizate care sub umbrela amenințărilor teroriste supraveghează până în cele mai intime detalii cetățenii și în care Statul prin taxe și impozite tot mai mari împovărează cetățenii însă în schimb oferă tot mai puține servicii sociale.
Mereu mi s-a părut o mutație absolut bizară cum Übermensch-ul lui Friedrich Nietzsche, supra-omul – un om cu capacitățile sale dezvoltate și extinse la maximum, s-a transformat în Superman-ul American, o ființă extraterestră și-n ultimă instanță un personaj de benzi desenate.
Denaturarea omului însă merge și mai departe. Dacă Hitler considera homosexualitatea un pericol penru sănătatea rasei ariene, noua morală a corectitudii politice nu doar protejează, dar chiar promovează homosexualitatea.
Dacă acum câteva decenii fumatul era „sexy”, azi homosexualitatea este prezentată ca fiind normalitate și promovată intens. La început s-a promovat egalitatea rasială și toate filmele trebuiau să aibă și personaje de culoare. Mai întâi au apărut negrii, apoi hispanicii și în final asiaticii. Am avut 10 ani chiar și un președinte de culoare al Statelor Unite și aproape sigur urmează să fie aleasă o femeie președinte.
Filmele de azi au măcar un personaj gay și majoritatea conțin măcar o secvență de homosexualitate. Pare un detaliu, dar pe mine mă pune pe gânduri.
Nu mai spunem tată și mamă fiindcă nu este „politic corect”, ci spunem părinți deoarece acum și cuplurile de gay pot înfia copii și să nu se simtă discriminați. A fi gay – sau bisexual – este o opțiune particulară și ține de intimitatea fiecăruia. Opțiunile sexuale, exact ca și cele religioase țin strict de intimitate. Cred că acestea nu trebuie afișate public și nu trebuie să facem paradă cu ele. Nu vreau să văd nici parade gay, nici oameni făcându-și cruci pe stradă sau în mijloacele de transport în comun. Fumatul este inacceptabil, homosexualitatea este promovată ca și normalitate. Sincer, nu mă interesează orientarea sexuală sau spirituală (religioasă) a nimănui, nu este treaba mea. Dacă unii vor să și-le afișeze, e treaba lor, pe mine nu mă jignește, nu mă intrigă și nu mă deranjează, doar spun că nu cred că este adecvat și foarte posibil alții să fie ofensați. De aceea aceste lucruri țin de spațiile private și de cele public private (biserică, club, etc).
În școlile publice din Europa s-a interzis purtarea crucilor, ba, în unele locuri s-a mers până la a da jos crucile de pe biserici ca să nu-i ofenseze pe Musulmani. În paralel aceștia poartă însă burka și în multe din cartierele exclusiviste ocupate de ei se aplică deja cu strictețe lgea Islamică Șaria. Și ca să nu credeți că țin partea cuiva, nu sunt nici Creștin, nici Islamist, și în general nu simt nevoia să fiu afiliat religios undeva.
Acestea sunt exemple unde discriminarea „pozitivă” – exact ca și în cazul nefumătorilor – ajunge la extreme aberante.
Sunt anumite lucruri care țin clar de intimitatea fiecăruia și nu au ce căuta în public. Cum aminteam și de nudism, se practică în locuri sepcial amenajate sau delimitate unde au acces cei cu această preferiță. La fel este normal să existe și biserici, și cluburi de homosexuali – sau de alte orientări și preferințe sexuale -, dar la fel de normal este și să funcționeze cluburi unde se poate fuma. Liberul arbitru trebuie să fie factorul care decide unde merge un individ și unde nu vrea să se ducă. Este injust ca într-o astfel de problemă să intervină Statul și să decidă pentru și în locul individului.

The bigger picture – Imaginea de ansamblu.
Fără să devin paranoic, văd un plan și un atac bine gândit și aplicat pas cu pas la individ și la modalitățile de socializare și interacțiune ale individului în plan fizic (real). Și aici nu este vorba doar de interzicerea fumatului și ulterior poate și a altor „vicii”, dar mă gândesc și la toate așa zisele măsuri de siguranță care se iau – de exemplu – în vederea combaterii terorismului. Atacul din gară în Spania, atacurile de la metrou din Londra, de la Paris din sala de concerte și de la stadion, atacul din aeroport și iar de la metrou din Bruxelles nu fac altceva decât ne arată că orice spațiu aglomerat – și implicit socializare, interacțiune cu alți oameni – este un risc asumat și devine tot mai periculos. Orice necunoscut poate fi un potențial pericol și astfel, mai bine evităm orice interacțiune directă cu ceilalți, ne deplasăm strict cât este necesar și în rest ne trăim viața în spatele ușilor bine zăvorâte. Pe străzile marilor orașe din Europa deja patrulează militari înarmați până-n dinți și nu m-aș mira ca foarte curând să fie interzisă circulația sau adunarea în locuri publice a unor grupuri mai mari de 3-4 persoane. Sună ireal, dar cei care au trăit în anii 80 știu că regimul comunist instituise astfel de măsuri și revenirea la ele din motive de „siguranță națională” și având ca justificare terorismul de această dată, nu este ceva chiar atât de neconceput. Și atunci, nu ne rămâne decât spațiul virtual, un spațiu unde nimic nu este real, totul este mult mai strict supravegheat și mult mai ușor manipulabil.
Cred că se acționează simultan pe mai multe fronturi, suntem „lucrați” din mai multe direcții și când vom realiza ce se întâmplă – dacă vom realiza vreodată -, va fi mult prea târziu.
De foarte multe ori ceea ce este evident ne scapă din vedere fiindcă ne pierdem în amănunte, suntem foarte ușor manipulabili în principal în plan emoțional și ne scapă imaginea de ansamblu.
Polarizarea este cea mai la îndemână formă de manipulare, o aplicare subtilă a principiului „Divide et impera”. În orice problemă ne poziționăm de o parte sau alta și din capul locului excludem orice posibilitate de mediere, reconciliere sau de a avea o altă poziție (neutră de exemplu). Lumea nostră devine tot mai mică fiindcă se rezumă exclusiv la zero și unu, se împarte între alb și negru.
Iar într-o astfel de lume îngustă, indivizii devin tot mai uniformi și predictibili.

Ce este de făcut concret?

  1. Cred că atât patronii cât și clienții au dreptul să aleagă dacă în spațiul lor se fumează, respectiv dacă merg într-un loc unde se fumează sau nu.
    Dacă un patron vrea să permită fumatul în localul său, cred că are tot dreptul, la fel și clientul să așeagă să meargă sau nu într-un loc unde se fumează.
  2. Fumatul în locurile publice – implicit pe stradă, în parcuri, etc – trebuie interzis.
    (Nu cred că e benefic să vedem oameni grămadă pe trotoare, în fața clubrurilor și a instituțiilor, clădirilor cu birouri fumând. Locurile de fumat ar trebuie să fie undeva înăuntru și ferite de ochii minorilor.)
    (Interzicerea totală a fumatului în public necesită găsirea și de anumite soluții pentru fumători în locuri ca plajele de exemplu unde ar trebuii să amenajate spații delimitate pentru fumători.)
    (Ce rost mai are să blurezi țigările la știri și în filme dacă pe stradă din doi în doi pași vedem grupuri de fumători?)
  3. Vârsta până la care cineva este considerat minor și implicit la care poate fi servit cu tutun, cafea, alcool ar trebui extinsă la 21 de ani.
    Asta necesită o discuție mult mai amplă fiindcă are implicații multiple.
  4. O lege a purității tutunului, interzicerea aditivilor și a tratamentelor chimice este absolut necesară. Și nu doar a tutunului.
  5. Campanii serioase pentru prevenirea fumatului și măsuri pentru descurajarea fumatului ca accizele mărite, asigurări medicale mai scumpe, contribuția la fondul de sănătate mai mare pentru fumători, etc.

Și cu siguranță sunt și alte idei și soluții bune, aplicabile.

frate-cu-fumul-tarot-zi-de-zi

frate-cu-fumul-tarot-zi-de-zi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s