Limbajul Universal – limba vorbită

IAHVE De-a lungul timpului, oamenii au născocit felurite modalități de comunicare. Oamenii primitivi au început comunicarea prin semne. Oamenii „cultivați” comunică prin simboluri. Oamenii moderni folosesc emoticoane și acronime care pentru cei nefamiliarizați par păsărească pură. Doi matematicieni sau doi muzicieni pot comunica fără nicio problemă prin intermediul cifrelor, respectiv a sunetelor, chiar dacă sunt din colțuri diferite ale planetei și nu împărtășesc aceași limbă maternă. Doi oameni pot comunica prin intermediul sexului fără să pronunțe nici un cuvânt. Sexul este cea mai la îndemână și totodată cea mai subtilă formă de comunicare. Se presupune că toată lumea face sex, cu toate acestea de cele mai multe ori nu comunicăm absolut nimic.
Instinctiv încercăm să umplem niște goluri, dar cu cât ne străduim mai tare, cu atât golurile cresc mai mult și în final în loc să le umplem, ne confundăm cu ele. Însă nu despre sex, ci despre comunicarea verbală vreau să discutăm.
Am observat că vorbim mult, vorbim tare, vorbim unul peste celălalt, dar de cele mai multe ori nu spunem nimic, respectiv nu auzim nimic. Avem sateliți, fibră optică, tot felul de aparate mobile de care nici nu ne mai putem dezlipi, însă în ciuda progresului tehnologic, nu ne mai ascultăm unul pe celălalt, nu mai suntem atenți unii la ceilalți. Practic nu comunicăm și astfel se explică faptul că în general după orice „discuție” rămânem cu părerile noastre. Dar subiectul nostru nu este nici alienarea și nici deficiențele comunicării, ci ne interesează cuvintele, limba vorbită.
Se spune că uneori cuvintele au mai multe înțelesuri, se fac adesea jocuri de cuvinte, se spun lucruri cu subînțeles, se vorbește în doi peri, dar se spune și să-ți măsori cu grijă cuvintele.
La ora actuală se vorbesc pe planetă 6500 de limbi diferite, ce-i drept, 2000 dintre acestea sunt vorbite exclusiv de grupuri de sub 1000 de persoane. Cea mai populară limbă este Mandarina (Chineza), urmată de Spaniolă și Engleză. În clasamentul celor mai frecvent vorbite limbi între primele 100 de locuri se mai află pe locul 4 Hindusa, pe 5 Araba, pe 8 Rusa, pe 9 Japoneza, Germana pe 11, Franceza pe 19, Turca pe 23, Italiana pe 24, Poloneza pe 31, Româna pe 51, Maghiara pe 75, Greaca pe 76, Ceha pe 84 și Suedeza pe 92. Datorită acestei diversități, uneori nu ne înțelegem unii cu ceilalți, dar adesea nici măcar vorbitorii aceleiași limbi nu reușesc să se înțeleagă între ei.
Au existat tentative de a se crea o limbă universală care să faciliteze comunicarea tuturor oamenilor, un astfel de produs lingivistic artificial fiind Esperanto. Aproximativ 2 milioane de oameni vorbesc și în prezent această limbă „fabricată” însă nu s-a reușit impunerea ei ca o limbă globală și uzuală.
Cuvintele, ca de altfel orice în acest Univers de la atom la om, au trei dimensiuni.
În plan fizic cele trei dimensiuni sunt: x – lungimea, y – lăţimea şi z – înălţimea.
Einstein a fost cel care a adăugat cea de-a patra dimensiune, timpul, și a înaintat conceptul de spaţiu-timp. Însă nu toți oamenii de știință acceptă timpul ca fiind parte definitorie a dimensiunii. La fel cum alți cercetători au ajuns să lucreze cu modele de cinci, zece sau unsprezece dimensiuni.
Cu toate că timpul este un concept interesant, vă propun totuși să rămânem la trei dimensiuni.
Heinrich Cornelius Agrippa în faimoasa sa lucrare „De occulta philosophia” (1533) vorbea tot despre trei lumi. Lumea Elementară, guvernată de Magia Naturală; Lumea Cerească, guvernată de Magia Cerească și lumea Intelectuală, guvernată de Magia Ceremonială. Aceste trei lumi sunt subordonate una celeilalte, Lumea Elementară fiind cea inferioară (lumea fizică), iar cea Intelectuală cea superioară.
În mod asemănător, George Ivanovich Gurdjieff a identificat trei căi spirituale: calea fachirului, calea călugărului, respectiv calea yoghinului. (Și a creat-o cea de-a patra, propria sa cale.)
Tot Gurdjieff lansa Legea lui Trei conform căreia Universul este guvernat de trei forțe: una activă, una pasivă și cea de-a treia neutră.
În om identificăm trei centre energetice, respectiv trei funcții: motric, emoțional și intelectual. Astfel sunt identificate trei corpuri: corp fizic, corp astral și spirit.
Filozofii antici vorbesc despre trup, suflet și minte.
Creștinismul împărtășește doctrina Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
Acest tipar al divizării lucrurilor în trei se regăsește peste tot, în toate culturile și referitor la toate domeniile. În fapt dacă analizăm subiectul cu atenție vom descoperi o combinație de tipare bazate pe cifra trei, patru și a sumei celor două, șapte.
Dar acum să ne concentrăm atenția asupra tiparului bazat pe trei și să revenim la subiectul nostru, cuvintele și limba vorbită.
Indiferent de limba pe care o vorbim, există un fond lexical principal alcătuit din cuvintele folosite cel mai frecvent și care denumesc noțiuni fundamentale. De exemplu: dorm (sleep), merg (walk), mănânc (eat), vorbesc (speak) etc. Chiar dacă uneori forma cuvintelor se modifică (un astfel de caz nefericit este de exemplu „nici o” care a devenit „nicio” fiindcă această formă eronată este mai frecventă în limba vie), fondul lor, semnificația rămâne neschimbată.
Cu toate acestea, întrebat fiind despre un posibil Limbaj Universal, Gurdjieff a precizat: „cuvintele au rămas, dar semnificația lor s-a pierdut de secole” (P.D. Uspensky, „Fragmente dintr-o învățătură necunoscută”, capitolul 5).
Fiecare cuvânt la rândul său are trei sensuri – sau trei nivele diferite de percepție.
Primul este cel mecanic, convențional.
Cel de-al doilea este cel emoțional și în vorbire îl percepem în funcție de ton și volum.
Cel de-al treilea este cel conștient, subtil (spiritual sau intelectual), nivelul funcțional al cuvântului și ca să fac conexiunea și cu lumile lui Agrippa, cel ceremonial. Astfel, fiecare cuvânt are o funcție precisă, este ca o cheie care deschide câte o poartă nevăzută a Universlui. Aici se manifestă adevărul, respectiv adevăratul sens al cuvintelor.
Dacă la primele două nivele, cel mecanic și cel emoțional, în funcție de spațiu-timp „adevărul” este relativ și schimbător, la cel de-al treilea nivel, cel conștient, cuvintele au sens și funcție unică și precisă.
Perspectiva spațiu-timp are relevanță exclusiv la primele două nivele, cel mecanic și cel emoțional, dar nu are nicio semnificație la nivelul conștient unde nici factorul pozițional (locația), nici cel de timp nu au nicio relevanță. Conștiința este eternă și omniprezentă.
Te iubesc, I love you, ich liebe dich, szeretlek, je t’aime, ti amo, seni seviyorum, jag älskar dig – nu doar înseamnă același lucru, dar în mod natural au și aceeași frecvență, deschid același porți chiar și atunci când cuvintele nu au nici un sens pentru noi.
Cuvinte au „carne”, au suflet și exprimă emoții iar la nivelul superior exprimă adevăruri și se manifestă ca atare, se „încarnează” devenind funcționale.
Cei care înțeleg acest lucru își vor alege cuvintele cu mare grijă și le vor folosi în beneficiul lor.
Să vă dau un exemplu concret. De obicei spunem că „am mâncat”, „hai să mănânci”, „aș mânca ceva”. „A mânca” (to eat) însă nu are aceeași semnificație și calitate ca și „a te hrăni” (to feed). Cu toate acestea, nimeni nu vorbește despre hrană și despre cum se hrănește, ci cu toții folosim forma inferioară, mâncare și a mânca. „A te hrăni” are o încărcătură pozitivă, este benefică minții, sufletului și trupului, în timp ce „a mânca” are o încărcătură negativă. „A mânca” înseamnă „a consuma”, în timp ce „a te hrăni” înseamnă „a utiliza”. Este o diferență definitorie!
Poate pentru unii o să pară o simplă sofisticăraie lingvistică, însă forma subtilă (mentală) a cuvintelor pe care le folosim se manifestă și ne afectează atât în plan emoțional cât și fizic.
Într-o altă ordine de idei, limba vorbită este „carnea” limbajului universal, sexul este forma emoțională a comunicării iar ceea ce numim telepatia este forma superioară, conștientă de comunicare.
Totul începe „sus”: gândim, simțim, apoi spunem și astfel ideile se manifestă și în plan fizic.
Însă, niciodată nu vom reuși să comunicăm telepatic dacă premergător nu ne însușim vorbirea conștientă și comunicarea emoțională.
Fiecare din aceste planuri are rostul lui și o vibrație specifică.
Din păcate omul este tot mai superficial, este ignorant și nu conștientizează importanța acestor nivele și funcțiile lor.
Ca și în cazul propriei sale persoane, omul obișnuit dezvoltă doar una, cel mult două din laturile, dimensiunile sale. În general se îngrijește de corpul său, sănătatea sa (fizică). Un sportiv rar se va gândi la altceva decât la corpul său și un intelectual rar „va avea timp” să se îngrijească de trupul său.
Omul modern este chiar mai rău, mai degenerat și neglijează toate aspectele, toate dimensiunile sale. Doar ca o paranteză, și nevoile omului sunt identice cu cele trei nevoi de bază ale animalelor: hrană, adăpost și sex. Însă, față de animale, omul nu este niciodată fericit sau „suficient de fericit”, nu este mulțumit cu ceea ce are și vrea să acumuleze mai mult și mai mult.
Foarte mulți oameni confundă funcțiile, respectiv acționează greșit. Cel mai frecvent în probleme raționale oamenii iau decizii emoționale. Chiar și când vorbesc despre idei, abordarea are o puternică încărcătură emoțională fapt care în ultimă instanță pune între paranteze rațiunea.
Este necesară o detoxifiere totală, o curățare a corpului, sufletului și a minții, adică să se țină post negru. Postul negru nu înseamnă doar să-ți cureți corpul prin faptul că te abții de la a te hrăni, ci implică și curățarea minții și a sufletului, golirea lor completă de gânduri și sentimente. Pe perioada unui post negru omul trebuie să se izoleze complet, pentru ca purificarea să fie totală și profundă. Dacă ții post negru și vorbești în continuare pe smartphone și chat-uiești pe Facebook, curățirea va fi doar fizică, deci parțială. Nu mănânci, nu bei, nu vorbești.
Revenind însă la vorbire și la cuvintele pe care oamenii le folosesc, practicăm o vorbire mecanică și pasivă iar din acest motiv și ceea ce spunem este golit de sens și conținut.
Modul nostru de vorbire a devenit un automatism similar cu scrierea pe tastatură (scriere automată). Cel mai probabil dacă vă rog să-mi scrieți pe o foaie de hârtie ordinea caracterelor și a semnelor de pe tastatură v-ar fi foarte dificil să o faceți, însă dacă vă așezați la o tastatură, scrieți cu mare ușurință fără să vă uitați unde sunt literele. Exact același fenomen de automatizare s-a întâmplat și cu vorbirea și folosirea anumitor cuvinte și fraze. Vorbește gura fără noi.
Spunem „te iubesc”, dar nu simțim iubirea și nu o gândim, de foarte multe ori ne gândim la cu totul altceva sau exact la ceva diametral opus. Și asta este problema, lucrurile au cursul firesc exact invers: gândești, simți și abia apoi rostești cuvântul.
Nimic nu este întâmplător. Crezi ceea ce gândești, simți ceea ce gândești, faci ceea ce gândești. Dacă gândești într-un fel, simți diferit și faci cu totul altceva, evident rezultatul este haotic, toate lucrurile din viața ta par întâmplătoare și lipsite de sens.
Ceremonialul, ritualul religios despre care vorbea Agrippa avea menirea (funcția) de a activa conștiința, de a ne trezi. La rândul lor, cuvintele trebuie conștientizate. Prin conștientizarea cuvintelor acestea „se nasc”. În etapa următoare ele sunt impregnate cu emoție și astfel sunt „însuflețite”. În final ele se manifestă fizic sub forma sunetelor, adică „prind viață”. Aceste trei etape sunt similare cu ciclul nașterii, morții și renașterii despre care am vorbit AICI.
Din păcate și ritualurile au devenit mecanice, golite de conținut și astfel contravin însuși scopului în care au fost ele original create. Fiindcă rostul ritualului este de a conștientiza, de „a trezi” omul și de a elimina automatismul, acțiunea mecanică și a activa și a aduce la suprafață dimensiunea emoțională și spirituală a lucrurilor. Această funcție a ritualurilor însă s-a pierdut la fel cum s-au pierdut sensurile cuvintelor.
Primul pas către trezire – conștientizare – este observația. Omul trebuie să se observe și să înlocuiască automatismele cu premeditarea și cu acțiunea conștientă. Este necesar să gândească, să simtă și să spună exact ceea ce gândește și ceea ce simte. Însă foarte rar omul este capabil să se observe singur într-un mod obiectiv. („Ceea ce nu poate evolua conștient, degenerează” – Gurdjieff)
Numai un om cu o conștiință trează poate folosi cuvintele conștient și atunci acesta nu v-a mai spune „mănânc”, ci „mă hrănesc” fiindcă va înțelege semnificația și importanța cuvintelor sale, dar și utilitatea lor practică, efectul lor manifestat în lumea fizică.
În anumite cercuri New Age și pseudo-ezoterice există o întreagă filozofie înțeleasă și aplicată într-un mod eronat împotriva folosirii cuvântului „trebuie”. „Trebuie” însă nu are funcția de obligatoriu (ceva impus, imperativ, condiționat, de neschimbat, inflexibil) în toate cazurile, de multe ori limba Română nu permite un alt tip de formulare, nu are un alt cuvânt potrivit pe care să-l folosim ca înlocuitor. Nu în toate cazurile „trebuie” este identic cu Englezescul „must”. Ideea este să nu confundăm forma cu funcția, să înțelegem principiile, să le aplicăm și nu să ne agățăm de forme. Evident, NU TREBUIE să te trezești, dimpotrivă, e foarte bine să „dormi”! (Formulat într-un mod diferit: nu ești pregetătit să te trezești, n-a sosit încă timpul, nu este rostul tău să fi treaz, ci este „firesc” să trăiești adormit.)
Și, de parcă toate acestea n-ar fi suficiente, tot Gurdjieff a făcut observația că omul este incapabil să spună adevărul, îi este mereu mult mai ușor – comod – să mintă. Plecând de la minciunile „mărunte”, nesemnificative – sau inofensive cum le denumesc unii -, neadevărurile și jumătățile de adevăr convenționale din conversațiile cotidiene până la secretele cele mai intime pe care fiecare om le poartă în suflet și în minte. Nu conștientizăm nici acest aspect, dar toate aceste minciuni sunt otravă pentru trupul, sufletul și mintea noastră, sunt sursa invizibilă a bolilor și uneori a eșecurilor noastre.

Tarotul nu este doar un instrument de predicție și auto-cunoaștere, dar și de trezire și conștientizare.

3 gânduri despre „Limbajul Universal – limba vorbită

  1. Pingback: Hristos a înviat! Adevărat a înviat? | TAROT Zi de Zi

  2. Pingback: Sex și spiritualitate | TAROT Zi de Zi

  3. Pingback: Evoluție și involuție individuală și colectivă | TAROT Zi de Zi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s