Sanziene – Ioan Botezatorul – Doi de Cupe

Sanziene Ioan Botezatorul Doi de Cupe O analogie surprinzătoare la prima vedere: Sânziene, Ioan Botezătorul și Doi de Cupe.
Conform CrestinOrtodox.ro, în fiecare an, pe 24 iunie, românii marchează sărbatoarea Sânzienelor. Noaptea ce precede această zi este considerată magică, sunt posibile minuni, forțele benefice, dar și cele negative ajung la apogeu.
Ioan Botezătorul este una din figurile centrale ale creștinismului, dar și al islamului. Predicator și botezător pe malurile râului Iordan; înainte-mergătorul, vestitorul și botezătorul lui Iisus, este numit chiar de acesta „cel mai mare dintre cei născuți dintre femei”. Biserica Creștină îl cinstește ca pe cel mai mare dintre sfinți având nu mai puțin de 3 sărbători dedicate lui: 24 Iunie este considerată ca fiind nașterea sa; 7 Ianuarie, ziua Sfântului Ioan ca botezător al Domnului și 29 August, tăierea capului Sf. Ioan, zi de post și rugăciune.
Botezul său era botezul pocăinței spre iertarea păcatelor, relatează evangheliile. Ioan Botezătorul venise să dea poporului cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui grație îndurării lui Dumnezeu, se spune în evangha lui Luca.
Sânzienele sunt, în mitologia românească, zâne bune din clasa ielelor, dar care atunci când nu le este respecată sărbatoarea devin surate cu Rusaliile care sunt zâne rele. Uneori Sânzienele sunt sinonime cu Drăgaicele, manifestându-se, potrivit superstiției, în ziua sf. Ioan Botezătorul – pe 24 Iunie.
În mitologia românească ielele sunt făpturi feminine supranaturale, foarte prezente în superstiții, predominant fiind considerate fecioare zănatice, cu mare forță de seducție și cu puteri magice, cumulând atributele Nimfelor, Naiadelor, Driadelor, dar și a Sirenelor. Este posibil să fi fost preotesele unei zeități dacice.
Se crede că apar mai ales noaptea la lumina lunii, dansând în hore, în locuri retrase – poieni, silvestre, iazuri, maluri de râuri, răscruci, vetre părăsite sau chiar în văzduh. Se spune că dansează goale, mai rar cu veștmânt de zale, sau înfășurate în văluri transparente și cu clopoței la picioare iar locul lor de dans rămâne ars ca de foc. Uneori doar cu trup aparent, alteori sunt doar năluci imateriale, cu aspect iluzoriu de femei vesele.
Nu multă lume știe că hora este menționat pentru prima oară în Biblie, mai exact în Exodul. Se spune că Miriam a luat o tamburine în mână și a început să danseze cu femeile lui Israel pe malul Mării Roșii, și de atunci, dansul a devenit o parte a sufletului evreiesc.
„Apoi Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mână şi toate femeile au ieşit după ea având tamburine în mâini şi dansând“ (Exodul, 15, 21).
Dansul a devenit un mijloc de a celebra victoriile militare, recolta, dar și expresia bucurie și parte a ceremoniei nunților. Nunțile evreiești includ și o horă în care mirii sunt ridicați pe scaune iar apropiații dansează o horă în jurul lor.
Miturile, legendele spun că Sânzienele sunt niște fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii. Ele se prind în horă și „dau puteri” deosebite florilor și buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. În popor se crede că în noaptea Sânzienelor zânele zboară prin aer sau umblă pe câmpii și prin cântecul și dansul lor împart rod holdelor, femeilor căsătorite, înmulțesc păsările și animalele, tămăduiesc bolnavii și apără semanăturile de grindină.
Se spune și că dacă oamenii nu le sărbătoresc cum se cuvine, ele se supară, devenind surate bune cu înrăitele Iele sau Rusalii. Sânzienele se răzbunp pe femeile care nu țin sărbătoarea de pe 24 iunie, pocindu-le gura. Nici bărbații nu scapă ușor. Pe cei care au jurat strâmb vreodată, sau au făcut alt rău, îi așteptă pedepse îngrozitoare, despre Sânziene spunându-se că sunt mari iubitoare de dreptate.
Sânzienele reprezintă și un prilej de întâlnire a tinerilor ce doresc să-și unească destinele, este o sărbatoare a iubirii.
În ajunul Sânzienelor, fetele și băieții care urmează să se căsătorească se adună spre seara în sat și este un moment de veselie. Fetele mari culeg de pe câmp flori de sânziene și împletesc cununi, apoi aruncă peste case coronițele. Dacă se lovesc sau se agață de horn, este semn prevestitor de cununie apropiată. În zorii zilei flăcăii se adună în cete și străbat satele, cu flori de sânziene la pălarii.
Se alege „Drăgaica” dintr-un grup de șapte fete. Ea trebuie să fie cea mai frumoasă, cea mai cuminte și cea mai bună dintre fetele satului. Va fi împodobită cu spice de grâu în timp ce celelalte tinere se îmbracă în rochii albe și lungi până=n pământ. Astfel format, alaiul Dragaicei pornește prin sat și pe ogoare. La răscruci fetele fac o horă și cântă voioase.
Ceremonialul cuprinde tot satul. Gospodarii primesc câte un spic de grâu, pe care îl așază pe grindă, în șură. Ei speră că astfel până la acea înălțime să li se ridice recolta adunată.
Bătrânii vorbesc că în noaptea de Sânziene, ielele se adună și dansează în pădure. Cine le vede rămâne mut pentru totdeauna sau damblagește. Conform tradiției se cred că cine nu respectă Drăgaica poate avea parte de multe nenorociri: cel care spală, coase sau mătură în acea zi poate muri încat ori fulgerat. Se spune că fetele care vor să se mărite repede trebuie să se spele cu rouă. Pentru ca acest scăldat ritualic să aiba efectul scontat, trebuie să se respecta anumite condiții: în zori, din locuri necălcate, babele strâng roua Sânzienelor într-o pânză albă nouă, apoi o storc într-o oala nouă. În drum spre casă, ele nu vorbesc deloc și mai ales nu trebuie să se întâlnească cu nimeni. Dacă toate aceste condiții sunt împlinite, cine se spală cu roua respectivă va fi sănătos și drăgăstos peste an. Femeile măritate pot face și ele acest ritual, ca să fie iubite tot anul de soț și să aibă copii frumoși și sănătoși.
Conform specialiștilor, sărbătoarea Sânzienelor își are originea într-un cult geto-dacic străvechi al Soarelui. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci înlănțuite într-o horă care se învârteste amețitor. Sărbătoarea Sânzienelor are loc la trei zile după Solstiţiul de Vară, cea mai lungă zi din an, moment de răscruce situat la mijlocul anului şi înscris sub semnul focului, al Soarelui.
Floarea de Sânziană (Gallium verum sau Gallium mollugo – după culoarea galbenă sau albă) este o floare de câmp cu inflorescenţe mărunte, pline de polen, frumos mirositoare, care înfloreşte în preajma solstiţiului de vară, în perioada coacerii cerealelor. Ea are numeroase întrebuinţări în medicină şi cosmetică, drept pentru care mitologia populară i-a acordat şi proprietăţi mistice, fiind folosită în practicile magice efectuate în noaptea premergătoare zilei Sfântului Ioan Botezătorul. Se spune că dacă o fată tânără o pune sub pernă în noaptea respectivă, îşi va visa ursitul. Dacă îşi pun în păr sau în sân floarea respectivă, atât fetele cât şi femeile devin mai atrăgătoare şi mai drăgăstoase. Dacă se spală la ivirea zorilor cu roua căzută pe Sânzâiene sau se îmbăiază în apă curgătoare devin mai frumoase.
24 Iunie în Tarot este reprezentată prin cartea Doi de Cupe, carte ce acoperă perioada 22 Iunie – 1 Iulie, respectiv prima decadă din Racului.
Prezența lui Venus are o foarte pronunțată latură senzuală și afectivă, dar poate avea și influențe negative ce se manifestă prin nestatornicie și infidelitate. Persoanele născute în această perioadă sunt pline de energie sexuală și senzualitate, le place să povestească, să dezbată, dar pot fi și destul de capricioși.
Doiarii din Tarot semnifică dualitate, echilibru, alegeri, interacțiune, polaritate, lucrurile aflate în curs de dezvoltare. Doiul de Cupe semnifică interacțiuni emoționale, echilibru între contrarii, iubire.

2 de cupe

Conform explicațiilor lui Waite, Doi de Cupe reprezintă frumusețea și puterea care se naște atunci când două persoane își unesc forțele și sentimentele. În general imaginea cărții prezintă un bărbat și o femeie care se privesc și stau față-n-față, gata să-și împărtășească emoțiile (simbolizate de cele două Cupe). Aceasta este imaginea atracției sexual și aceast magnetism dintre cele două persoane este aproape palpabilă. Mulți văd în Doi de Cupe manifestarea pozitivă a cărții Îndrăgostiții din Arcana Majoră.
Totuși, cartea poate simboliza și prietenia sinceră și profundă și sprijinul reciproc acordat unul altuia între două persoane de același sex.
Ori de câte ori două forțe sunt atrase împreună, există posibilitatea unirii acestora. Astfel, această carte poate semnifica Uniune și comuniune între două entități, între doi oameni, două grupuri, dar poate fi vorba și de două idei sau interese.
Semnificații divinatorii: dragoste, pasiune, prietenie, afinitate, uniune, concordie, simpatie, relațiile dintre sexe, și, într-un context mai subtil, dorințe care nu sunt considerate naturale sau normale, dar care sunt manifestări natura și firești, respectiv lucruri neconvenționale sau noncorformiste.
Într-o etalare, Doi de Cupe este o invitație să căutați conexiunile potrivite în viața dumneavoastră, mai ales cele unu-la-unu, de la egal la egal. Vă spune că nu este momentul pentru o separa, despărțire sau să rămâneți în afara unui grup sau evenimen, ci este timpul să vă uniți forțele cu alții și să funcționați ca o echipă și să acționați în bazu unui parteneriat sincer și echitabil. Dacă vă aflați într-un conflict, căutați o soluție diplomatică, propuneți un armistițiu și, nu în ultimul rând, căutați șansa de a ierta și de a fi iertat. Daca vă confruntați cu două opțiuni sau tendințe în interior, încearcați să le împăcați.
În general Doi de Cupe este o carte cu vibrație pozitivă în oricare etalare, totuși, are și o notă de avertisment. Forța de convingere a două persoane poate fi foarte mare, doi îndrăgostiți pot muta și munții. Dacă sunteți pe cale să vă asociați cu două astfel de persoane sau să vă alăturați unui parteneriat deja format și funcțional, trebuie să fiți atenți fiindcă se pot creea dezechilibre cu mare ușurință. Știții și vorba de duh: între două nu te plouă, dar nici bine nu-ți este!
Crowley vede în cartea Doi de Cupe armonia rezultată din comuniunea dintre un masculin și feminin, plăcerea rezultată din dragostea dintre un bărbat și o femeie, împlinirea, unitatea, comuniunea, bucuria rezultată din acțiunile comune. Doi de Cupe este manifestarea focalizată a forței Asului de Cupe, este polarizare a fluxurilor energetice eliberate de acesta. Sub aspect pozitiv semnifică armonie, plăcere, bucurie, iubire, prietenie și pasiune. În sens negativ, Doi de Cupe poate aduce la suprafață disiparea și nesăbuință.
Doi este un simbol al dualitatii, semnifică implicarea a două forțe, uneori complet diferite sau chiar aflate pe poziții divergente, doi poate fi manifestarea nevoii de a avea o contrapartidă, respectiv o sursă sau un scop exterior, o inspirație sau un impuls din afara sinelui.
Osho subliniază semnificația unității, colaborării, a echilibrului și al prieteniei ca fiind calitățile și semnificațiile acestei cărți. Carte indică disponibilitate de a obține calitate de prieten. Este vestitorul unei iubiri care este cu adevărat necondiționată și dezinteresată, născută din profunzimea sentimentelor sincere și înțelepciunea experienței acumulate.
Planta asociată în Tarot cărții Doi de Cupe este Arctostaphylos uva-ursi – Strugurii Ursului.
Strugurii Ursului este un leac eficient pentru: infecțiile urinare, artrită, afecțiunile biliare, afecțiunile rinichilor (pietre la rinichi), durerile de spate, reumatism, balonarile, bronsita, diabet zaharat, boli ginecologice, afecțiuni ale prostatei, indigestie, hemoroizi, obezitate, retenție de apă.
Strugurii Ursului este folosit și după naștere pentru a preveni infecțiile și ajută la revenirea uterului la dimensiunea normală.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s